OCÁRA ocari s. f. (Pop.) Vorba sau fapta care mustra cearta rushineaza pe cineva; ocarare; umilire infruntare; defaimare jignire insulta; situatzie rushinoasa dezonoranta in care se afla cineva; rushine dezonoare. ◊ Loc. adj. De ocara = compromitzator jignitor rushinos. ◊ Expr. A ajunge sau a (se) face a fi a (se) lasa a ramane de ras shi de ocara = a ajunge (sau a se face a fi etc.) demn de dispretz de batjocura; a (se) compromite. (Rar) A da de ocara cu... = a (se) face de ras cu... Din ocari (derivat regresiv).