OCÁRA ocari s. f. Vorba sau fapta care mustra cearta supara pe cineva; rushinare umilire infruntare; defaimare jignire insulta. Limbutai vanitate... nu mai putea indura asemenea ocara. C. PETRESCU A. R. 31. Incepura al improshca cu pietre urmindul cu sudalmi shi cu ocari pina acasa NEGRUZZI S. I 225. Ducetziva de muritzi mai bine slobozi decit sa traitzi in robie shi ocara. RUSSO O. 34. ◊ Loc. adj. De ocara = compromitzator rushinos. TZin ei. de ocara numirea de valah nevrind a fi chematzi altfel decit romini. BALCESCU O.II 176. ◊ Expr. A ajunge (sau a (se) face a fi a (se) lasa a ramine de ris shi) de ocara = a ajunge (sau a (se) face etc.) demn de dispretz de batjocura. Era de ris shi de ocara pretutindeni. GALACTION O. I 86. O invatza sa nu se lase... caci altfel se face de ocara. STANOIU C. I. 213. Aceste creaturi Nice rushine nau sa ieie in smintitele lor guri Gloria neamului nostru sprea o face de ocara. EMINESCU O. I 151. A da de ocara = a ajunge a se face de ris. Fara prietenia shi ocrotirea lui Mushat Constantin ar fi dat de ocara cu militaria. GALACTION O. I 135.