DEFAIMÁRE defaimari s. f. Actziunea de a defaima shi rezultatul ei; barfire ponegrire calomniere. ♦ (Inv.) Dispretz desconsiderare; umilire batjocura. V. defaima.

defaimare sf [At: DOSOFTEI PS. 42/12 / V: ~fai~ ~faium~ ~fam~ ~am~ desf~ difaim~ / Pl: ~mari / E: defaima] 1 (Inv) Indepartare cu dispretz shi dojana a unei persoane Si: defaimat¹ (1) (inv) defaimaciune (1) defaimatura (1). 2 (Inv) Subapreciere. 3 (Inv) Desconsiderare. 4 (Inv) Injosire. 5 (Inv) Umilire. 6 (Inv) Detestare. 7 Vorbire de rau a cuiva Si: barfire defaimat¹ (7) ponegrire (inv) defaima (1) defaimaciune (7) defaimatura (7). 8 Blamare. 9 Calomniere. 10 Hulire. 11 (Ivr; ie) A lua in ~ A lua in batjocura. 1213 Compromitere a cuiva (de catre sine insushi sau) de catre altcineva Si: defaimat¹ (1112) (inv) defaimaciune (1112) defaimatura (1112). 14 (Inv) Decadere. 15 (Inv) Profanare. 16 (Inv) Critica vehementa Si: defaimat¹ (15) (inv) defaimaciune (15) defaimatura (15). 17 (Inv) Condamnare. 18 (Inv) Stigmatizare. 19 (Ivr) Anulare a unui act Si: defaimat¹ (18) (inv) defaimaciune (18) defaimatura (18). 20 (Reg; if desf~) Prefacatorie.

DEFAIMÁRE defaimari s. f. Actziunea de a defaima shi rezultatul ei; barfire ponegrire calomniere; dispretz desconsiderare; umilire batjocura. V. defaima.

DEFAIMÁRE defaimari s. f. Actziunea de a defaima shi rezultatul ei. 1. Ponegrire clevetire calomnie hula. Nu se da inapoi de la nimic: iscodirea defaimarea birfeala... toate i pareau deopotriva bune. M. I. CARAGIALE C. 20. 2. (Invechit) Dispretz desconsiderare umilire batjocura. Se temea de asprimea tatasau shi de shugubatza defaimare a oamenilor. CREANGA P. 89. Cite umiliri rabda cite defaimari sufere! NEGRUZZI S. I 323.

defaimare f. actziunea de a defaima shi rezultatul ei.

defaĭmáre f. Actziunea de a defaĭma.

defaimáre (fai) s. f. g.d. art. defaimắrii; pl. defaimắri

defaimáre s. f. (sil. fai) g.d. art. defaimarii; pl. defaimari

DEFAIMÁRE s. v. calomniere.

DEFAIMÁRE s. v. desconsiderare desconsideratzie dispretz.

DEFAIMARE s. birfa birfeala birfire. birfit calomnie calomniere cleveteala clevetire clevetit denigrare discreditare ponegreala ponegrire shoapta (pop.) hula hulire napastuire pira (inv. shi reg.) ponosluire (Ban.) tonocie (inv.) balamutzie catigore cleveta mozavirie (fam. fig.) incondeiere innegrire. (Nu te pleca la ~ lor; o ~ ordinara.)

defaimare s. v. DESCONSIDERARE. DESCONSIDERATZIE. DISPRETZ.

Defaimare ≠ elogiere glorificare venerare

DEFAIMARE. Subst. Defaimare ponegrire ponegreala denigrare comeraj (rar) vituperatzie (livr.) discreditare dezonoare; blasfemie calomnie calomniere birfa (fam.) birfit birfeala birfire ponos (pop.) clevetire (pop. shi fam.) cleveteala (pop. shi fam.) cleveta (inv.). Jignire ofensa ofensare apostrofa insulta insultare hula (pop.) hulire (pop.) vorba grea ocara (pop.) ocarire (rar) injurie injosire umilire umilintza ultragiu ultragiere. Defaimator difamator (frantzuzism) denigrator detractor (livr) calomniator hulitor ponegritor clevetitor clevetici birfitor infamator (rar) criticant (rar) mahalagiu mahalagioaica mahalagitza (reg.). Gurile rele. Adj. Defaimator infamator (rar) infamant difamant (frantzuzism) ponegritor denigrator calomniator calomnios birfitor batjocoritor. Jignitor ofensator ofensant (rar) insultator hulitor injurios injositor. Defaimat denigrat calomniat birfit terfelit (fig.). Jignit ofensat insultat umilit injosit ultragiat. Vb. A defaima a ponegri a denigra a vitupera (livr.) a detracta (livr.) a blasfemia (livr.) a discredita a dezonora a batjocori a terfeli (fig.) a calomnia a vorbi cu pacat a face (pe cineva) cirpa de shters a face pe cineva troaca (albie) de porci; a birfi a ponosi (inv. shi reg.) a cleveti (pop. shi fam.) a vorbi de rau ai scoate (scorni) cuiva nume a da pe cineva prin tirg a scorni minciuni ai scoate cuiva cintece a improshca (a azvirli) cu noroi in cineva a tiri in noroi a lega tinicheaua de coada (cuiva). A jigni a ofensa a insulta a aduce o jignire (o ofensa o insulta) a huli (pop.) a ocari (pop.) a umple pe cineva de bogdaproste a porcai (fam.) a injosi a ultragia a face de ocara (de vorba de ris) a injura a da (a lua) in tarbaca (tarbaceala); a se alege cu ocari a se umple de bogdaproste a intra in gura lumii. Adv. (In mod) defaimator calomnios insultator. V. batjocura blestem discreditare dispretz neprincipialitate ofensa provocare; rtmilintza.