DEFAIMÁRE defaimari s. f. Actziunea de a defaima shi rezultatul ei. 1. Ponegrire clevetire calomnie hula. Nu se da inapoi de la nimic: iscodirea defaimarea birfeala... toate i pareau deopotriva bune. M. I. CARAGIALE C. 20. 2. (Invechit) Dispretz desconsiderare umilire batjocura. Se temea de asprimea tatasau shi de shugubatza defaimare a oamenilor. CREANGA P. 89. Cite umiliri rabda cite defaimari sufere! NEGRUZZI S. I 323.