8 definiții pentru ponegrire
Explicative DEX
PONEGRÍRE, ponegriri, s. f. Acțiunea de a (se) ponegri; bârfire, defăimare, calomniere, ponegreală. – V. ponegri.
PONEGRÍRE, ponegriri, s. f. Acțiunea de a (se) ponegri; bârfire, defăimare, calomniere, ponegreală. – V. ponegri.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
ponegrire sf [At: GHEREA, ST. CR. I, 153 / Pl: ~ri / E: ponegri] 1 (Înv) Înnegrire. 2 Punere cu rea-credință a cuiva sau a manifestărilor lui într-o lumină defavorabilă Si: defăimare, calomniere, denigrare, (rar) ponegreală, (îvp) hulire, (înv) ocărâre. 3 Bârfire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PONEGRÍRE, ponegriri, s. f. Acțiunea de a ponegri și rezultatul ei; bîrfire, defăimare. Un om care iubește își varsă focul împotriva iubitei sale... exagerînd în ponegrire, cum exagerase înainte în idealizare. GHEREA, ST. CR. I 153.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
ponegríre (-ne-gri-) s. f., g.-d. art. ponegrírii; pl. ponegríri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ponegríre s. f. (sil. -gri-), g.-d. art. ponegrírii, pl. ponegríri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
PONEGRÍRE s. v. calomniere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PONEGRIRE s. bîrfă, bîrfeală, bîrfire, bîrfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, șoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pîră, (înv. și reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuție, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrire. (Nu te pleca la ~ lor!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ponegrire ≠ glorificare
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: po-ne-gri-re
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ponegrire, ponegririsubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) ponegri. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bârfire calomniere defăimare ponegreală antonime: glorificare
- Un om care iubește își varsă focul împotriva iubitei sale... exagerînd în ponegrire, cum exagerase înainte în idealizare. GHEREA, ST. CR. I 153. DLRLC
-
etimologie:
- ponegri DEX '98 DEX '09