8 definiții pentru calomniere
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CALOMNIÉRE, calomnieri, s. f. Faptul de a calomnia; defăimare, hulire, ponegrire. [Pr.: -ni-e-] – V. calomnia.
CALOMNIÉRE, calomnieri, s. f. Faptul de a calomnia; defăimare, hulire, ponegrire. [Pr.: -ni-e-] – V. calomnia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
calomniere sf [At: DEX2 / P: ~ni-e~ / Pl: ~ri / E: calomnia] Calomnie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CALOMNIÉRE, calomnieri, s. f. Faptul de a calomnia. [Pr.: -ni-e-]
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CALOMNIÉRE s.f. Acțiunea de a calomnia. [Pron. -ni-e-. / < calomnia].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
calomniére (-ni-e-) s. f., g.-d. art. calomniérii; pl. calomniéri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
calomniére s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. calomniérii; pl. calomniéri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CALOMNIÉRE s. bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pâră, (înv. și reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuție, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrire. (O ~ ordinară.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CALOMNIERE s. bîrfă, bîrfeală, bîrfire, bîrfit, calomnie, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pîră, (înv. și reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuție, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrire. (O ~ ordinară.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ni-e-re
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
calomniere, calomnierisubstantiv feminin
etimologie:
- calomnia DEX '09 DEX '98 DN