15 definitzii pentru hula (ocara)
din care- explicative (6)
- morfologice (2)
- relatzionale (5)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
HÚLA1 hule s. f. (Pop.) Ocara injurie; ponegrire calomnie; blasfemie. Din sl. hula.
HÚLA1 hule s. f. (Pop.) Ocara injurie; ponegrire calomnie; blasfemie. Din sl. hula.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adaugata de gall
- actziuni
hula1 [At: TETRAEV. (1574) 249 / S shi: (inv) gh~ / Pl: ~le / E: vsl хоула] (Pop.; ioc lauda) 1 Critica injurioasa. 2 Defaimare. 3 Barfa. 4 Calomnie. 5 Ponegrire. 6 Batjocura. 7 Blasfemie. 8 (Ccr) Persoana vrednica de a fi hulita.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
HÚLA1 hule s. f. Ocara injurie; defaimare calomnie; blasfemie. Nishte oameni care nu merita atita hula. REBREANU R. I 38. Aicea nici o frunte sub sabia straina Nu vine sa se plece in hula shi dispretz. BOLINTINEANU O. 16. Numai hula shi ura ishi ridicase asuprashi prin napastuirile sale. ODOBESCU S. I 106. Gindeshte k prin hulele shi strigarile tale sparii pre asta femeie nevinovata. NEGRUZZI S. I 161.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
HÚLA1 ~e f. 1) Vorba jignitoare; ofensa; injurie. 2) Act de profanare a unui lucru sau a unei fiintze considerate sfinte sau demne de respect deosebit; sacrilegiu. /<sl. hula
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
hula f. 1. blestem; 2. barfeala calomnie: incepura a baga multe hule asupra lui BALC.; 3. ocara: numai hula shi ura ishi ridicase asuprashi prin napastuirile sale OD. [Slav. HULA].
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
2) húla f. pl. e (vsl. hula). Rar azĭ. Oprobriŭ birfire calomnie.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
húla s. f. g.d. art. húlei; pl. húle
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
húla (injurie mishcare a marii surpatura de munte) s. f. g.d. art. húlei; pl. húle
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
HÚLA s. v. blasfemie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
HÚLA s. v. afront barfa barfeala barfire barfit calomnie calomniere cleveteala clevetire clevetit defaimare denigrare discreditare injurie insulta jignire ocara ofensa ponegreala ponegrire rushine shoapta umilintza.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
HULA s. (BIS.) blasfemie.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
hula s. v. AFRONT. BIRFA. BIRFEALA. BIRFIRE. BIRFIT. CALOMNIE. CALOMNIERE. CLEVETEALA. CLEVETIRE. CLEVETIT. DEFAIMARE. DENIGRARE. DISCREDITARE. INJURIE. INSULTA. JIGNIRE. OCARA. OFENSA. PONEGREALA. PONEGRIRE. RUSHINE. SHOAPTA. UMILINTZA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Hula ≠ lauda panegeric
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
húla (húle) s. f. 1. Calomnie ponegrire. 2. Blasfemie ocara. 3. (Adj.) Mizerabil. Sl. chula (Miklosich Slaw. Elem. 51; Cihac II 144; DAR; Conev 101) cf. bg. hul sb. slov. hula rus. chula. Der. hulnic adj. (inv. defaimator); huli vb. (a calomnia a ponegri; a blasfemia; a dispretzui) din sl. chuliti; hulitura s. f. (inv. defaimare; inv. persecutare); hulenie s. f. (inv. blasfemie); hulitor adj. (calomniator); huligan s. m. (om zdravan golan derbedeu) primul sens prin confuzie cu galigan iar al doilea imprumutat cu cuvintul din rus. chuligan; huliganism s. n. (tulburare a ordinii shi moralei publice).
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare enciclopedice
Definitzii enciclopedice
húla hule s. f. (Pop.) 1. (In opozitzie cu lauda) Vorba prin care se huleshte; critica injurioasa defaimare barfeala; calomnie. 2. (Sens biblic) Cuvant injurios rostit la adresa lui Dumnezeu shi a celor sfinte prin care se jigneshte maretzia shi puterea Lui; blasfemie. 3. Persoana vrednica de hula; pacatos de nimic. Din sl. hula.
- sursa: D.Religios (1994)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
hula, hulesubstantiv feminin
- 1. Blasfemie, calomnie, defaimare, injurie, ocara, ofensa, ponegrire, sacrilegiu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nishte oameni care nu merita atita hula. REBREANU R. I 38. DLRLC
- Aicea nici o frunte sub sabia straina Nu vine sa se plece in hula shi dispretz. BOLINTINEANU O. 16. DLRLC
- Numai hula shi ura ishi ridicase asuprashi prin napastuirile sale. ODOBESCU S. I 106. DLRLC
- Gindeshte k prin hulele shi strigarile tale sparii pre asta femeie nevinovata. NEGRUZZI S. I 161. DLRLC
-
etimologie:
- hula DEX '09 DEX '98