INJÚRIE injurii s. f. 1. Infractziune care consta in atingerea onoarei sau reputatziei unei persoane prin cuvinte gesturi sau acte jignitoare; insulta jignire (grava) invectiva. 2. (Rar) Actziune cu efect vatamator. Din lat. injuria. Cf. fr. injure.

injurie sf [At: SANDUALDEA D. N. 239 / Pl: ~i / E: fr injure] 1 Infractziune care consta in lezarea onoarei sau reputatziei unei persoane prin cuvinte gesturi sau acte jignitoare Si: insulta invectiva jignire (1). 2 (Rar) Actziune cu efect vatamator.

INJÚRIE injurii s. f. 1. Infractziune care consta in atingerea adusa onoarei sau reputatziei unei persoane prin cuvinte gesturi sau acte jignitoare; insulta jignire (grava) invectiva. 2. (Rar) Actziune cu efect vatamator. Din lat. injuria. Cf. fr. injure.

INJÚRIE injurii s. f. 1. Jignire insulta cuvint prin care se exprima o insulta. Socoate k i se aduce o injurie de neiertat daca nu i se face pe data loc. CAMIL PETRESCU O. I 240. Ii trebuia o fraza tare obraznica aproape o injurie shi o gasi. SANDUALDEA D. N. 239. 2. (Rar) Actziune cu efect vatamator. Parea k Cerul pe figurai slaba A pus stigmatul dragostei shial urii... O frunte devastata de furtuna SHi deale vremii nobile injurii. TOPIRCEANU S. A. 100.

INJÚRIE s.f. 1. Jignire insulta. 2. (Rar) Actziune cu efect vatamator. [< fr. injure cf. lat. iniuria nedreptate].

INJÚRIE s. f. jignire grava insulta invectiva. (< dupa lat. iniuria fr. injure)

INJÚRIE ~i f. 1) Vorba sau fapta care lezeaza demnitatea sau reputatzia cuiva; insulta; ofensa. 2) Ofensa grava adusa cuiva in public; afront. [Sil. rie] /<fr. injure lat. injuria

injurie f. 1. vorba ocaratoare; 2. fig. paguba cauzata: injuriile timpului.

*injúrie f. (lat. injuria nedreptate insulta d. jus júris drept s. n.). Insulta ultragiŭ cu fapta saŭ cu vorba. Fig. Injuria anilor semnele care arata imbatrinirea (zbirciturile caderea paruluĭ sh. a.). Injuriile aeruluĭ vintu ploaĭa sh. a.

injúrie (rie) s. f. art. injúria (ria) g.d. art. injúriei; pl. injúrii art. injúriile (rii)

injúrie s. f. (sil. rie) art. injúria (sil. ria) g.d. art. injúriei; pl. injúrii art. injúriile (sil. rii)

INJÚRIE s. v. jignire.

INJURIE s. afront insulta jignire ocara ofensa rushine umilintza (livr.) ultraj vexatziune (pop.) hula sudalma suduitura (inv.) basau dosada infruntare necinste obida (fig.) atingere (livr. fig.) lezare. (Nu poate suporta ~ ce i sa adus.)