optziuni
  • info

13 definitzii pentru afront

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

AFRÓNT afronturi s. n. Insulta jignire ofensa adusa cuiva in public. Din fr. affront.

afrónt sn [At: NEGRUZZI S. III 463 / Pl: ~uri / E: fr affront] Ofensa adusa cuiva in public Si: insulta jignire ultragiu.

AFRÓNT afronturi s. n. Insulta in public jignire. Mizerabilul! sa sentinza pinantratita k sami faca un afront! CARAGIALE O. I 56. Lui Mogorogea nui ieshea de la inima afrontul ce il facuse Pavel. CREANGA A. 107.

AFRÓNT afronturi s. n. Insulta in public; jignire Fr. affront.

AFRÓNT s.n. Insulta in public; jignire ultragiu; dezonoare. [Pl. turi. / < fr. affront].

AFRÓNT s. n. insulta jignire adusa cuiva in public. (< fr. affront it. affronto)

AFRÓNT ~uri n. Insulta adusa cuiva in public; ofensa. A suferi un ~. [Sil. afront] /<fr. affront

afront n. fapta sau vorba de ocara (aruncata in fatza) insulta publica.

*afrónt n. pl. urĭ (fr. affront). Injurie; rushine: a suferi a primi un afront de la cineva a face cuĭva un afront. Curat rom. infruntare.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

afrónt (afront) s. n. pl. afrónturi

afrónt s. n. (sil. front) pl. afrónturi

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

AFRÓNT s. v. jignire.

AFRONT s. injurie insulta jignire ocara ofensa rushine umilintza (livr.) ultraj vexatziune (pop.) hula sudalma suduitura (inv.) basau dosada infruntare necinste obida (fig.) atingere (livr. fig.) lezare. (Nu poate suporta ~ ce i sa adus.)

Intrare: afront
  • silabatzie: a-front info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afront
  • afrontul
  • afrontu‑
plural
  • afronturi
  • afronturile
genitiv-dativ singular
  • afront
  • afrontului
plural
  • afronturi
  • afronturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

afront, afronturisubstantiv neutru

  • 1. Insulta jignire ofensa adusa cuiva in public. DEX '09 MDA2 DLRLC DN
    sinonime: dezonoare insulta jignire ofensa ultraj
    • format_quote Mizerabilul! sa sentinza pinantratita k sami faca un afront! CARAGIALE O. I 56. DLRLC
    • format_quote Lui Mogorogea nui ieshea de la inima afrontul ce il facuse Pavel. CREANGA A. 107. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.