8 definitzii pentru desconsiderare
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DESCONSIDERÁRE desconsiderari s. f. Faptul de a desconsidera; lipsa de consideratzie de stima fatza de cineva; dispretz discreditare. V. desconsidera.
DESCONSIDERÁRE desconsiderari s. f. Faptul de a desconsidera; lipsa de consideratzie de stima fatza de cineva; dispretz discreditare. V. desconsidera.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de RACAI
- actziuni
desconsiderare sf [At: DEX / Pl: ~rari / E: desconsidera] Lipsa de consideratzie de stima fatza de cineva Si: desconsiderat1 desconsideratzie Cf dispretz discreditare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DESCONSIDERÁRE s. f. Faptul de a desconsidera; lipsa de interes nebagare in seama dispretz. O privesc cu o prefacuta desconsiderare. CAMIL PETRESCU U. N. 84.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DESCONSIDERÁRE s.f. Faptul de a desconsidera; lipsa de consideratzie de stima; desconsideratzie. [< desconsidera].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
desconsideráre s. f. g.d. art. desconsiderắrii; pl. desconsiderắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
desconsideráre s. f. g.d. art. desconsiderarii; pl. desconsiderari
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
DESCONSIDERÁRE s. 1. v. dispretzuire. 2. v. dispretz.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
DESCONSIDERARE s. 1. dispretzuire nesocotire. (~ colegilor.) 2. desconsideratzie dispretz (inv.) defaimare. (Ce inseamna aceasta ~ a lor?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
desconsiderare, desconsiderarisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a desconsidera; lipsa de consideratzie de stima fatza de cineva; lipsa de interes nebagare in seama. DEX '09 DLRLC DNsinonime: defaimare discreditare dispretz dispretzuire nesocotire
- O privesc cu o prefacuta desconsiderare. CAMIL PETRESCU U. N. 84. DLRLC
-
etimologie:
- desconsidera DEX '09 DN