AVERSIÚNE aversiuni s. f. Sentiment de dezgust sau de antipatie profunda fatza de cineva ori de ceva. [Pr.: siu] Din fr. aversion lat. aversio onis.

aversiune sf [At: MAIORESCU D. I 23 / Pl: ~ni / E: fr aversion lat aversio onem] 1 Repulsie fatza de cineva sau ceva. 2 Dezgust. 3 Antipatie profunda. 4 Ura.

AVERSIÚNE aversiuni s. f. Sentiment de dezgust sau de antipatie profunda fatza de cineva sau ceva. [Pr.: siu] Din fr. aversion lat. aversio onis.

AVERSIUNE aversiuni s. f. Sentiment de repulsie de dezgust fatza de cineva sau de ceva. A simtzi aversiune. A inspira aversiune. Pronuntzat: siu.

AVERSIÚNE aversiuni s. f. Sentiment de dezgust fatza de cineva sau de ceva. [Pr.: siu] Fr. aversion (lat. lit. aversio onis).

AVERSIÚNE s.f. Repulsie fatza de cineva sau de ceva; antipatie profunda; ura. [Cf. fr. aversion lat. aversio].

AVERSIÚNE s. f. repulsie. ◊ antipatie profunda; ura resentiment. (< fr. aversion lat. aversio)

AVERSIÚNE ~i f. Sentiment de antipatie sau dezgust fatza de cineva sau de ceva; repulsie; scarba. [G.D. aversiunii; Sil. siu] /<fr. aversion lat. aversio ~onis

aversiune f. antipatie profunda.

*aversiúne f. (lat. avérsio ónis d. avértere a intoarce. V. invershunare). Antipatie repugnantza: a avea aversiune contra cuĭva.

aversiúne (dezgust) (siu) s. f. g.d. art. aversiúnii; pl. aversiúni

aversiúne s. f. (sil. siu) g.d. art. aversiúnii; pl. aversiúni

aversiune (iu)

aversiune.

AVERSIÚNE s. 1. v. antipatie. 2. v. dezgust.

AVERSIUNE s. 1. antipatie ostilitate pornire repulsie resentiment (livr.) repugnantza resimtzamint. (Simte o evidenta ~ fatza de el.) 2. dezgust greatza ingretzoshare oroare repulsie scirba sila (livr.) repugnantza (rar) nesuferire (pop. shi fam.) lehamite (inv.) urit (pop. fig.) satz. (Simte o ~ de neinvins.)

Aversiune ≠ afectziune atractzie deliciu simpatie dragoste

AVERSIUNE. Subst. Aversiune repulsie repugnantza (livr.) oroare dezgust sila greatza (fig.) ingretzoshare scirba scirboshenie. Adj. Repulsiv (rar) repugnant (livr.) respingator dezgustator hidos oribil gretzos scirbos scirbavnic (inv.) scirbelnic (inv.) scirnav (fig.). Dezgustat scirbit. Vb. Ai produce cuiva repulsie a repugna (livr.) a dezgusta a ingretzosha (fig.) a scirbi; a se dezgusta a se ingretzosha (fig.) a se scirbi ai fi (a i se face) cuiva scirba al prinde (al cuprinde) pe cineva scirba (o scirba). Adv. In (cu de) sila in (cu) scirba. V. antipatie dushmanie neplacere.