18 definiții pentru aversiune

din care

Explicative DEX

AVERSIÚNE, aversiuni, s. f. Sentiment de dezgust sau de antipatie profundă față de cineva ori de ceva. [Pr.: -si-u-] – Din fr. aversion, lat. aversio, -onis.

aversiune sf [At: MAIORESCU, D. I, 23 / Pl: ~ni / E: fr aversion, lat aversio, -onem] 1 Repulsie față de cineva sau ceva. 2 Dezgust. 3 Antipatie profundă. 4 Ură.

AVERSIÚNE, aversiuni, s. f. Sentiment de dezgust sau de antipatie profundă față de cineva sau ceva. [Pr.: -si-u-] – Din fr. aversion, lat. aversio, -onis.

AVERSIUNE, aversiuni, s. f. Sentiment de repulsie, de dezgust față de cineva sau de ceva. A simți aversiune. A inspira aversiune. – Pronunțat: -si-u-.

AVERSIÚNE, aversiuni, s. f. Sentiment de dezgust față de cineva sau de ceva. [Pr.: -si-u-] – Fr. aversion (lat. lit. aversio, -onis).

AVERSIÚNE s.f. Repulsie față de cineva sau de ceva; antipatie profundă; ură. [Cf. fr. aversion, lat. aversio].

AVERSIÚNE s. f. repulsie. ◊ antipatie profundă; ură, resentiment. (< fr. aversion, lat. aversio)

AVERSIÚNE ~i f. Sentiment de antipatie sau dezgust față de cineva sau de ceva; repulsie; scârbă. [G.-D. aversiunii; Sil. -si-u-] /<fr. aversion, lat. aversio, ~onis

aversiune f. antipatie profundă.

*aversiúne f. (lat. avérsio, -ónis, d. avértere, a întoarce. V. înverșunare). Antipatie, repugnanță: a avea aversiune contra cuĭva.

Ortografice DOOM

aversiúne (dezgust) (-si-u-) s. f., g.-d. art. aversiúnii; pl. aversiúni

aversiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. aversiúnii; pl. aversiúni

aversiune (i-u)

Relaționale

AVERSIÚNE s. 1. v. antipatie. 2. v. dezgust.

AVERSIUNE s. 1. antipatie, ostilitate, pornire, repulsie, resentiment, (livr.) repugnanță, resimțămînt. (Simte o evidentă ~ față de el.) 2. dezgust, greață, îngrețoșare, oroare, repulsie, scîrbă, silă, (livr.) repugnanță, (rar) nesuferire, (pop. și fam.) lehamite, (înv.) urît, (pop. fig.) saț. (Simte o ~ de neînvins.)

Aversiune ≠ afecțiune, atracție, deliciu, simpatie, dragoste

Jargon

AVERSIUNE. Subst. Aversiune, repulsie, repugnanță (livr.), oroare, dezgust, silă, greață (fig.), îngrețoșare, scîrbă, scîrboșenie. Adj. Repulsiv (rar), repugnant (livr.), respingător, dezgustător, hidos, oribil, grețos, scîrbos, scîrbavnic (înv.), scîrbelnic (înv.), scîrnav (fig.). Dezgustat, scîrbit. Vb. A-i produce cuiva repulsie, a repugna (livr.), a dezgusta, a îngrețoșa (fig.), a scîrbi; a se dezgusta, a se îngrețoșa (fig.), a se scîrbi, a-i fi (a i se face) cuiva scîrbă, a-l prinde (a-l cuprinde) pe cineva scîrba (o scîrbă). Adv. În (cu, de) silă, în (cu) scîrbă. V. antipatie, dușmănie, neplăcere.

Intrare: aversiune
aversiune substantiv feminin
  • silabație: -si-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aversiune
  • aversiunea
plural
  • aversiuni
  • aversiunile
genitiv-dativ singular
  • aversiuni
  • aversiunii
plural
  • aversiuni
  • aversiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aversiune, aversiunisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.