intristare sf [At: CANTEMIR IST. 123 / V: (inv) ~res~ / Pl: ~tari / E: intrista] 1 Tristetze. 2 Doliu.

INTRISTÁRE intristari s. f. Faptul de a (se) intrista; tristetze mihnire amaraciune. Intristarile au distilat in mine veninul trudei. SADOVEANU A. L. 11. Vad lumean intristare K sufletumi cernit. ALECSANDRI P. I 178. O intristare adinca se vedea pe fatza lui. NEGRUZZI S. I 31.

intristare f. suferintza morala cauzata de ceva suparator. [V. trist].

intristáre f. Actziunea de a saŭ de a te intrista tristetza: intristarea celuĭ ce shĭa perdut copiiĭ. V. jale mahnire.

intrista vtr [At: PSALT. 295/12 / V: (inv) ~res~ / Pzi: ~tez shi (rar) intrist / E: in + trist] 12 (A face pe cineva sa devina sau) a deveni trist Si: a (se) mahni a (se) indurera.

INTRISTÁ intristez vb. I. Refl. A deveni trist; a se mihni. SHi tu teai intristat fara pricina. C. PETRESCU C. V. 204. Se caina shi se intrista in sufletul ei. ISPIRESCU L. 26. Iordachi se intrista Dar pe ginduri mult nu sta. ALECSANDRI P. P. 181. ◊ Tranz. fact. Te intristeaza mult lucrul acesta? SAHIA N. 46. Nu i lea spus pina acuma k sa nul intristeze. REBREANU R. I 253. O vreme urita ma intristeaza. NEGRUZZI S. I 57.

A INTRISTÁ ~éz tranz. A face sa se intristeze; a amari; a scarbi. [Sil. intris] /in + trist

A SE INTRISTÁ ma ~éz intranz. (despre persoane) A deveni trist; a se amari; a se scarbi; a se posomori; a se mahni. /in + trist

intristà v. a (se) face trist a cauza suparare.

intristéz v. tr. (d. trist). Fac trist fac durere sufletuluĭ. V. refl. Devin trist.

intristáre s. f. g.d. art. intristắrii; pl. intristắri

intristáre s. f. g.d. art. intristarii; pl. intristari

intristá (a ~) vb. ind. prez. 3 intristeáza

intristá vb. ind. prez. 1 sg. intristéz 3 sg. shi pl. intristeáza

INTRISTÁRE s. 1. v. mahnire. 2. indurerare mahnire (fig.) ranire. (~ a unei persoane.) 3. durere mahnire (inv.) dosada. (Ce ~ sa aud cele cemi spui!) 4. v. posomoreala. 5. v. tristetze.

INTRISTARE s. 1. amaraciune mihnire necaz suparare tristetze (inv. shi pop.) obidire (pop.) obida (inv. shi reg.) scirba (Transilv. Mold. shi Bucov.) banat (inv.) mihneala mihniciune scirbie (fig.) catranire. (TZia trecut ~?) 2. indurerare mihnire (fig.) ranire. (~ unei persoane.) 3. durere mihnire (inv.) dosada. (Ce ~ sa aud cele cemi spui!) 4. mihnire posomoreala tristetze (rar) posaceala (fig.) innorare. (~ i se vedea pe obraz.) 5. duioshie durere jale tristetze. (~ exprimata de o doina.)

Intristare ≠ bucurie veselie voioshie

INTRISTÁ vb. 1. v. mahni. 2. a afecta a durea a indurera a mahni (inv.) a dosadi (fig.) a rani. (Ma ~ cemi spui.) 3. v. posomori.

INTRISTA vb. 1. a (se) amari a (se) indispune a (se) indurera a (se) mihni a (se) necaji a (se) supara (inv. shi pop.) a (se) obidi (inv. shi reg.) a (se) scirbi (inv.) a (se) otzari a (se) rivni (fig.) a (se) catrani. (Lai ~ pe tata cu vorbele tale.) 2. a durea a indurera a mihni (inv.) a dosadi (fig.) a rani. (Ma ~ cemi spui.) 3. a (se) mihni a (se) posomori (inv.) a (se) tinji (fig.) a (se) innegura a (se) innora a (se) intuneca a (se) mohori. (De ce teai ~ ?)

A (se) intrista ≠ a (se) bucura a (se) inveseli a (se) veseli a se amuza a se invoiosha

A se intrista ≠ a se bucura a se inveseli

intristare intristari s. f. (intl.) 1. nota de plata. 2. intristari.

a baga (pe cineva) la intristare expr. a aresta (pe cineva) a baga (pe cineva) la inchisoare.