BUCURÁ búcur vb. I. Refl. 1. A simtzi bucurie a fi cuprins de bucurie; (inv.) a se imbucura. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie o satisfactzie. 2. A dispune de... a avea la indemana. ♦ A fi foarte cautat a provoca interes. 3. (Peior.) A ravni la...; a incerca sa profite de... Cf. alb. bukur.

bucura [At: BIBLIA (1688) 143/92 / Pzi: bucur / E: cf alb bukuron] 1 vt A face cuiva o bucurie Si: a inveseli. 2 vt A ferici pe cineva. 3 vt (Coptz „cu”) A face cuiva un bine. 4 vt (Coptz „cu”) A recompensa pe cineva. 5 vt (Coptz „cu”) A face cuiva un dar. 6 vt A incuraja pe cineva Cf a linishti. 7 vr (Coptz „de”) A incerca sentimentul de bucurie. 8 vr (Coptz „de” shi „din”) A avea parte de cineva (sau de ceva) drag. 9 vr A gasi placere in ceva. 10 vr (Coptz „la”) A ravni ceva. 11 vr A fi foarte cautat provocand interes.

BUCURÁ búcur vb. I. Refl. 1. A simtzi bucurie a fi cuprins de bucurie; a se imbucura. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie o satisfactzie. 2. A dispune de... a avea la indemana. ♦ A fi foarte cautat a provoca interes. 3. (Peior.) A ravni la...; a incerca sa profite de... Cf. alb. bukur.

BUCURA búcur vb. I. Refl. 1. (In opozitzie cu intrista uneori urmat de determinari introduse prin prep. «de» sau conj. «k») A simtzi bucurie a fi cuprins de bucurie. Se bucura mama cai veneau neamurile. STANCU 5. [Coltzun] ma privea cu ochii punctatzi de lumina shi se bucura. SADOVEANU N. F. 24. Se bucura de frumusetzea florilor. ISPIRESCU L. 8. Toderica... se bucura cai venira musafiri. NEGRUZZI S. I 82. SHi prea mult moi bucura Cu mine detzi ospata. JARNÍKBIRSEANU D. 493. ◊ (Cu complement intern) Parintzii cum au vazuto sau bucurat cu bucurie mare. CREANGA P. 86. ◊ (Poetic) Se bucura pomii de floare. DEMETRESCU O. 79. ◊ Tranz. A face sau a procura cuiva o bucurie o satisfactzie. Multzumim de cinstire care daca venea alta data near fi bucurat tare mult. PAS L. I 109. Am alergat [la mama] so bucur anuntzindui vizita dvoastra. ALECSANDRI T. 1306. 2. A se desfata a petrece. SHi se chefuira shi se bucurara. ISPIRESCU L. 41. 3. (Urmat de determinari introduse prin prep. «de») A dispune (de un bun material sau spiritual) a avea la indemina a se putea folosi de...; a poseda. Minoritatzile natzionale din Republica Populara Romina se bucura de deplina egalitate in drepturi cu poporul romin. CONST. R.P.R. 6. ♦ A fi foarte cautat a provoca interes a atrage o afluentza mare. Lectziile de limba rusa prin radio se bucura de un mare numar de ascultatori. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 343 2/2. 4. (Peiorativ urmat de determinari introduse prin prep. «la») A rivni la ceva a umbla dupa ceva. Se bucura la zestre. PANN P. V. II 128. Mansurai sa iau muiere Ma bucurai la avere. JARNÍKBIRSEANU D. 181. Ma bucurai la avere... La avere la argint La un bou de priponit. TEODORESCU P. P. 272. ♦ A incerca sa profite prin abuz de un lucru sau de pe urma unui lucru. Sa bucurat la munca mea. Se bucura la banul vaduvei.

BUCURÁ búcur vb. I. Refl. 1. A simtzi bucurie a fi cuprins de bucurie. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie o satisfactzie. 2. A se desfata a petrece. 3. A dispune de... a avea la indemana. ♦ A fi foarte cautat a provoca interes. 4. (Peior.) A ravni la...; a incerca sa profite. Comp. alb. bukuron’.

A BUCURÁ búcur tranz. A face sa se bucure. /Cuv. autoht.

A SE BUCURÁ ma búcur intranz. 1) A fi cuprins de bucurie; a avea bucurie. 2) A manifesta bucurie; ashi arata bucuria. 3) A dispune tragand foloase a avea parte; a beneficia. ~ de drepturi. ~ de libertate. /Cuv. autoht.

bucurà v. 1. a simtzi o placere vie a fi tare multzumit; a se bucura din toata inima; 2. ashi manifesta sentimentul de placere a petrece: sa bem shi sa ne bucuram; 3. a se folosi a avea: el se bucura de o deplina sanatate; 4. a face sa simta placere a multzumi: shtirea nu ne bucura. [Albanez BUKURA frumos BUKURONĬ a impodobi: calitatea fizicului trecu asupra moralului (cf. bucuros foarte multzumit vesel)].

búcur a á v. tr. (alb. bukuronĭ a infrumusetza bukura frumos). Aduc bucurie: va aduc o veste care va va bucura va voĭ bucura pe totzĭ c’o veste buna. V. refl. Simt bucurie: s’a bucurat de vestea buna. Imi arat bucuria: sa bem shi sa ne bucuram! Ma folosesc am posed (dupa fr. se réjouir): se bucura de o buna sanatate reputatziune. A te bucura la a rivni la a te bucura sa potzĭ ocupa (apuca): nu te bucura la bĭata luĭ casutza ci ĭartaĭ datoria! Fals se bucura de o sanatate zdruncinata orĭ asta ma bucura (dupa germ. das freut mich). Corect: are o sanatate zdruncinata o urita reputatziune shi ma bucur de asta. In Trans. shi imbucur: pe totzĭ ĭa imbucurat totzi s’aŭ imbucurat.

bucurá (a ~) vb. ind. prez. 3 búcura

bucurá vb. ind. prez. 1 sg. búcur 3 sg. shi pl. búcura

BUCURÁ vb. 1. (inv. shi reg.) a (se) imbucura. (Sa ~ mult de vestea aflata.) 2. a desfata a incanta a mangaia. (Peisajul i ~ sufletul.) 3. (fig.) a gusta. (Se ~ de placerile vietzii.) 4. v. beneficia. 5. v. avea.

BUCURA vb. 1. (inv. shi reg.) a (se) imbucura. (Sa ~ mult de vestea aflata.) 2. a desfata a incinta a mingiia. (Peisajul i ~ sufletul.) 3. (fig.) a gusta. (Se ~ de placerile vietzii.) 4. a beneficia a se folosi a profita. (Se ~ de ajutorul cuiva.) 5. a avea a dispune. (Ma ~ in sfirshit de un ceas tihnit.)

A (se) bucura ≠ a (se) intrista a (se) posomori

A bucura ≠ a indispune a se mahni

bucurá (búcur át) vb. 1. A incinta a desfata. 2. (Refl.) A simtzi bucurie. 3. A dispune (cu prep. de). 4. A incerca a cauta (cu prep. la). Mr. megl. bucur(are). Lat. *vocŭlāre „a striga” de la vocŭla „voce”. Semantismul se explica in lumina indicatziei lui Varrón V 5 68: „iubilare est rustica voce inclamare”. Aceasta observatzie dovedeshte k in lat. pop. a existat o confuzie intre ideea de „a striga” shi cea de „a se bucura” astfel incit trebuie sa presupunem k aceeashi confuzie sa presupus intrun sens contrar lui iubilare in lat. *voculare. Chiar daca aceasta explicatzie este suficienta in sine este posibila shi o confuzie populara a lui *vocŭlāre cu *bacchŭlāre de la bacchāri „a fi transportat de incintare bahica” shi de aici „a fi beat de bucurie a jubila” (cf. Cicero Cat. I 26; quanta in voluptate bacchabere). Cuvintul rom. pare a coincide cu alb. bukuri „frumusetze” bukuroń „a infrumusetza” bukurë „frumos”. Multzi cercetatori cred k alb. a fost sursa cuvintului rom. (cf. Cihac II 715; Philippide II 701; Pascu II 218) in ciuda dificultatzii semantice; pentru altzii (Miklosich Slaw. Elem. 9; Rosetti II 112) coicidentza cu alb. indica doar un etimon comun. Cel mai probabil este sa fie vorba de o intilnire cauzala shi k alb. bukurë „frumos” depinde de tc. bukur „parfum”. Dupa opinia greshita a lui Cipariu Arhiv. 409 bucura sar explica plecinduse de la pulcher iar dupa Cretzu 309 pe baza lat. *avuculare. In sfirshit numele propriu de persoana Bucur (› Bucureshti) nu pare a avea legatura cu bucura; este poate un rest al unei terminologii pastorale disparute bazate pe lat. buculus (› fr. bugle). Der. bucurie s. f. (veselie placere satisfactzie); bucuros adj. (vesel multzumit satisfacut bine dispus); imbucura vb. (Trans. shi Bucov. a bucura); imbucurator adj. (satisfacut multzumitor).

CARPE DIEM! (lat.) bucurate de ziua de azi! Horatziu „Ode” I 2 8: „Carpe diem quam minimum credula postero” („Bucurate de ziua de azi shi incredete prea putzin in cea de maine”). Indemn de a trai intens clipa prezenta singura certa.

MALUM ALIENUM CAVE GAUDIUM FACIAS TUUM (lat.) nenorocirea altuia nu trebuie sa te bucure Balbus „Sententiae” 110.