INTRISTÁ intristez vb. I. Refl. A deveni trist; a se mihni. SHi tu teai intristat fara pricina. C. PETRESCU C. V. 204. Se caina shi se intrista in sufletul ei. ISPIRESCU L. 26. Iordachi se intrista Dar pe ginduri mult nu sta. ALECSANDRI P. P. 181. ◊ Tranz. fact. Te intristeaza mult lucrul acesta? SAHIA N. 46. Nu i lea spus pina acuma k sa nul intristeze. REBREANU R. I 253. O vreme urita ma intristeaza. NEGRUZZI S. I 57.