voioshie sf [At: IST. AM. 80^r/18 / P: voio~ / Pl: ~ii / E: voios + ie] 1 Buna dispozitzie. 2 Optimism. 3 Expresie vie shi radioasa a fizionomiei.

voioshie s.f. (Stare de) voie buna veselie buna dispozitzie. Grig sa facem Craciunul la tzara? zise Nadina cu mare voioshie intro zi cind se apropiau sarbatorile (REBR.). ◊ Fig. Platanul ishi etala membrele cu voioshie (VIANU). • g.d. iei. /voios + ie.

VOIOSHÍE voioshii s. f. Voie buna buna dispozitzie veselie. Cuvintele etiopianului shtersera ultima urma de voioshie de pe chipul principelui tinar. C. PETRESCU R. DR. 5. Spre amiazi soarele tomnatic scoase capul dintre nouri imprashtiind caldura shi voioshie. REBREANU I. 95. Seara aceea se petrecu cu voioshie. BOLINTINEANU O. 430.

VOIOSHÍE f. Stare a omului vesel; veselie. [G.D. voioshiei; Sil. voio] /voios + suf. ~ie

voioshie f. dispozitziune buna veselie.

voĭoshíe f. (d. voĭos). Starea omuluĭ voĭos voĭe buna: voĭoshia trupelor la razboĭ.

voioshíe s. f. art. voioshía g.d. art. voioshíei; pl. voioshíi art. voioshíile

voioshíe s. f. art. voioshía g.d. art. voioshíei; pl. voioshíi art. voioshíile

VOIOSHÍE s. 1. v. veselie. 2. v. zburdalnicie.

VOIOSHIE s. 1. veselie (livr.) jovialitate (inv.) veselitura. (Era de o ~ contaminanta.) 2. neastimpar vioiciune zburdalnicie (rar) zburdare (inv.) zburdaciune. (Copil plin de ~.)

Voioshie ≠ intristare scarba suparare tristetze