manie¹ sf [At: PSALT. 226 / V: (ivr) man~ / Pl: ~ii / E: ngr μανία] 1 Izbucnire de iritare violenta dar trecatoare impotriva cuiva sau a ceva Si: furie. 2 Suparare. 3 (D. oameni; ila) Iute (sau grabnic rau) la ~ Care se infurie ushor. 4 (Ivr; ilav) Intro ~ Cuprins subit de un acces de enervare de furie. 5 Pornire dushmanoasa shi statornica impotriva cuiva Si: resentiment. 6 (Pop; ilv) A tzine (cuiva) ~ A dushmani. 7 (Reg; ilv) Ashi pune ~ A se supara. 8 (Ial) A se incapatzana. 9 (Ivp) Nenorocire.

manie² sf [At: ALR 1 917/9 / Pl: ~ii / E: mana¹ + ie] (Reg) Maner (1).

MANÍE ~i f. 1) Stare de iritare puternica dar trecatoare provocata de un fapt care contrariaza; furie stapanita. * Iute (grabnic rau) la ~ care se enerveaza foarte repede; irascibil; iritabil. Intro ~ intrun moment de enervare de iritare. 2) Atitudine rezervata shi ostila fatza de cineva; suparare. 3): ~a lui Dumnezeu (Domnului cerului) dezlantzuire a fortzelor naturii; stihie; prapad. /<lat. manía

manie f. iritatziune violenta asupra cuiva furie subita shi trecatoare. [Gr. bizantin MANÌA].

MINÍE minii s. f. 1. Suparare mare nestapinita furie (trecatoare). O data cu Hugo patrunde in literatura poporul cu bucuriile durerile miniile shi acuzatziile lui. VIANU S. 148. Incetul cu incetul satul fu cuprins de indignare shi de minie. REBREANU R. II 230. AbuHasan fierbind de minie se uita cu ochii ratacitzi la totzi de jur imprejur. CARAGIALE P. 146. A lui minie k trasnetul era in patru mari hotare tuna shi fulgera. ALECSANDRI O. 207. ◊ Loc. adj. Iute (sau grabnic rau) la minie = care se aprinde ushor; iritabil irascibil. Om bun dar iute la minie. BART S. M. 101. ◊ Loc. adv. (Neobishnuit) Intro minie = intrun moment de minie. Dear fi lumea de hirtie iash da foc intro minie. JARNÍKBIRSEANU D. 221. ♦ Necaz ciuda. Mia fost luni intregi minie K tu nu teai priceput. COSHBUC P. I 51. 2. (Uneori determinat prin «lui dumnezeu») Dezlantzuire (a naturii) urgie grozavie. SHi la tzarm aproape casutza podarului deschidea un ochi ingrozit roshu asupra miniei de sub malul prapastios. SADOVEANU O. III 289. Minia lui dumnezeu ce era afara: sa nu scotzi cine din casa dar inca om. CREANGA P. 143. ◊ (Cu sens atenuat) Mai tzine mult minia asta de padure? GALACTION O. I 211.

miníe f. (vgr. manía lat. mánia. V. manie menada). Iritatziune furie suparare: el raspunse plin de minie feara ranita venea spre noí plina de minie. Minia luí Dumnezeŭ grozavie cataclizm: era o ploaĭe minia luĭ Dumnezeŭ! V. pedeapsa.

maníe s. f. art. manía g.d. art. maníei; pl. maníi art. maníile

maníe s. f. art. manía g.d. art. maníei; pl. maníi art. maníile

MANÍE s. v. furie.

MANÍE s. v. calamitate catastrofa dezastru flagel grozavie napasta nenorocire pacoste potop prapad pustiire sinistru urgie.

MINIE s. furie invershunare (rar) infuriere (pop. shi fam.) naduf (pop.) indracire nabadai (pl.) obida otzareala otzarire (inv. shi reg.) scirba (reg.) navirlii (pl.) pandalii (pl.) (inv.) toana (fig.) turbare. (Un om plin de ~.)

minie s. v. CALAMITATE. CATASTROFA. DEZASTRU. FLAGEL. GROZAVIE. NAPASTA. NENOROCIRE. PACOSTE. POTOP. PRAPAD. PUSTIIRE. SINISTRU. URGIE.

miníe (maníi) s. f. Suparare furie. Lat. pop. mania din gr. μάνια (Pushcariu 1087) cf. alb. mëni (Meyer 283; Philippide II 647). E dubletul lui manie s. f. din fr. manie cu der. maniac adj. din fr. maniaque. Der. minia vb. (a irita a infuria); miniac s. m. (dansator echilibrist) din ngr. μανιαϰός „nebun” cu fonetismul apropiat de minie (Tiktin) sec. XVIII inv.; miniecie s. f. (sharlatanie) inv.; minios adj. (suparat infuriat).

MINIE. Subst. Minie furie infuriere turbare (fig.) turbaciune (rar) acces de furie nabadai (pop. shi fam.) nabadaica (reg.). Enervare nervozitate nervi iritatzie iritare iritabilitate irascibilitate excitatzie surescitare atzitzare. Ura ciuda pica (pop.) necaz banat (reg.). Invershunare indirjire intaritare. Pornire dezlantzuire rabufnire izbucnire violentza explozie (fig.) puseu (fig.). Adj. Minios miniat furios infuriat suparat nervos scos din fire turbat (fig.) furibund plin de furie plin de minie. Enervat iritat excitat surescitat. Atzitzat incitat (livr.) intaritat inciudat ciudos; invershunat pornit indirjit aprins (fig.); violent furtunos (fig.) naprasnic dezlantzuit. Irascibil iritabil excitabil susceptibil recalcitrant suparacios nervos nevricos (fam.); coleric aprig tzifnos (pop.) iute (grabnic rau) la minie. Vb. A fi minios a fi furios a fi suparat a avea (a fi cu) draci a nu vedea (lumea) inaintea ochilor a fi foc shi para a face spuma la gura a fi cu o falca in cer shi cu una in pamint a fierbe de minie (furie) a fierte singele in cineva a spumega de furie (minie); a (se) minia a (se) supara a (se) infuria a (se) irita a (se) enerva a (se) surescita a turba (fig.) a crapa de ciuda (de necaz); a deveni furios a i se urca (cuiva) singele la cap a i se face negru inaintea ochilor a scoate luleaua de la ciubuc ai veni (cuiva) mushtarul la nas a i se sui (cuiva) piperul la nas a i se umfla (cuiva) pipota a i se incleshta (cuiva) pumnii shi falcile ai tremura (ai fumega) (cuiva) nasul al apuca pe cineva pirtzagul a lua foc a se face foc shi para ashi pierde cumpatul (sarita) a se inroshi de furie a se face negru la fatza ashi ieshi din fire ashi pierde firea ashi ieshi din pepeni (tzitzini balamale) ai da (cuiva) oala in foc ai sari mushtarul ai sari tzifna (tzandara bizdicul obada) ashi pierde sarita ai veni cuiva (totzi) dracii a i se ridica (cuiva) singele la creieri a se face foc shi catran (de minie) a fierbe matzele in cineva a se face borsh ai da (cuiva) borshul in foc al apuca (pe cineva) nabadaile ai crapa (ai plesni) (cuiva) fierea de minie a se face leuparaleu. A enerva a minia a irita a supara a atzitza a invershuna a indirji a face sa turbeze a face singe rau (cuiva) ai da (cuiva) cu piper la nas a calca pe nervi a scoate (pe cineva) din rabdari (din mintzi din sarite din raboj din pepeni din boii lui). A se porni a se dezlantzui a izbucni a exploda (fig.). Adv. Cu minie cu furie cu ciuda; fara socoteala nebuneshte orbeshte; k un bezmetic k un nebun. V. cearta dushmanie iritare nebunie nestapinire provocare suparare temperament.

AB IRATO (lat.) la manie A actziona ab irato.

CONSILIO MELIUS VINCES QUAM IRACUNDIA (lat.) mai mult cashtigi prin blandetze decat prin manie Publius Syrus „Sententiae” 129.

DIES IRAE (lat.) ziua maniei (a Judecatzii de Apoi) Primele cuvinte ale unui cantec religios medieval facand parte din liturghia mortzilor la catolici; p. ext. ziua rafuielilor.

INDE IRAE ET LACRIMAE (lat.) de aici manii shi lacrimi Iuvenal „Satirae” I 168. Satira usturatoare a lui Caius Lucilius a starnit furia contemporanilor vizatzi de el.

IRA FUROR BREVIS EST (lat.) mania este o scurta nebunie Horatziu „Epistulae” 1 2 62.

QUAMLIBET INFIRMAS ADIUVAT IRA MANUS (lat.) mania da putere chiar shi bratzelor slabe Ovidiu „Amores” I 7.

SINE IRA ET STUDIO (lat.) fara manie shi partinire Tacit „Annales” I 1. Caracterizare a obiectivitatzii shtiintzifice shi conditzie a obiectivitatzii in genere.

TANTANAE ANIMIS COELESTIBUS IRAE? (lat.) (incape) atata manie in sufletele zeilor? Vergiliu „Eneida” I 11. Referire la ura constanta a Iunonei impotriva troienilor. In genere aluzie la resentimente statornice.