TÁBARA tabere s. f. 1. Loc de dispunere temporara a trupelor amenajat in afara localitatzilor in scopul instruirii soldatzilor in conditzii de campanie; tabie (2). ♦ Popas; etapa. 2. Ashezare vremelnica in corturi in baraci etc. ♦ Ashezare (in aer liber) pentru copii elevi etc. aflatzi la odihna sau pentru sportivi in timpul antrenamentelor. ♦ (Sport) Cantonament. 3. Grup de care in mers sau in popas; convoi. 4. (Inv.) Oaste; p. ext. multzime gloata. 5. Grup opus altui grup; grupare asociatzie politica care lupta pentru o anumita cauza. Din sl. taborŭ.

tabara sf [At: PO 48/11 / V: (ivr) ~bera (ivr) tab~ (reg) ~boare ~bora ~bore ~bura sf (irg) ~bar sn / Pl: ~bere; (pop) ~beri (ivr) biri / E: slv таворъ mg tábor] 1 Loc (intarit) unde statzioneaza trupe militare (in corturi sau sub cerul liber) un timp mai indelungat Si: bivuac campament cantonament castru lagar (inv) otac tabie (1). 2 (Pop; ilav) La (sau in) ~ La razboi. 3 Cantonament in care statzioneaza trupele militare pentru o perioada mai lunga in vederea efectuarii de exercitzii practice pe teren. 4 (Csc) Ceea ce tzine de o tabara (1) (oameni corturi care animale etc.). 5 (Reg; ie) A fi (sau a lasa) totul (sau toate) ~ A fi (sau a lasa) totul vraishte. 6 (Inv) Oprirea trupelor pentru odihna Si: etapa popas. 7 (Inv) Scrisoare (din tabara (1)). 8 (Irg) Carte poshtala. 9 (Inv) Ashezare temporara in corturi in baraci etc. Si: campament. 10 Ashezare (in aer liber) pentru adapostirea copiilor a elevilor sau a persoanelor aflate in concediu de odihna. 11 (Spt) Cantonament (3). 12 (Ivp; de obicei determinat prin „de care”) Grup de care in mers sau in popas Si: caravana. 13 (Ivr; determinat prin „corabiilor”) Grup de corabii. 14 (Irg) Loc unde se depozita porumbul cules pentru a fi dijmuit. 15 (Reg) Loc ingradit (acoperit) in care stau oile sau caii. 16 (Ivp) Armata¹ (1). 17 (Ivp; pex) Ceata numeroasa. 18 (Pex) Multzime. 19 (Reg) Haita de lupi. 20 Grup de oameni opus altui grup. 21 Factziune politica etc. care lupta pentru o cauza comuna Si: lagar parte partida.

TÁBARA tabere s. f. 1. Loc (intarit) unde statzioneaza trupele un timp mai indelungat in vederea efectuarii de exercitzii practice pe teren cu efective de mari unitatzi; tabie (2). ♦ Popas; etapa. 2. Ashezare vremelnica in corturi. ♦ Ashezare (in aer liber) pentru adapostirea copiilor a elevilor a muncitorilor etc. aflatzi la odihna sau a sportivilor in timpul antrenamentelor. ♦ (Sport) Cantonament. 3. Grup de care in mers sau in popas; convoi. 4. (Inv.) Oaste; p. ext. multzime gloata. 5. Grup de oameni opus altui grup; grupare asociatzie care lupta pentru o anumita cauza. Din sl. taborŭ.

TÁBARA tabere s. f. 1. Loc (intarit) unde statzioneaza oastea (in corturi sau sub cerul liber) un timp mai indelungat. V. bivuac lagar cantonament. Dupa ce ajunsera a douazi la tabara Nohailor [prietenii] cazura la hodina. SADOVEANU O. VII 145. Se trimisera multzime de deputatzi in tabara turceasca. BOLINTINEANU O. 262. ◊ Expr. A lega tabara v. lega (I 5). A infige tabara v. infige (1). ♦ (Cu sens colectiv) Tot ce tzine de o oaste (oameni corturi care animale etc.) care poposeshte intrun loc. Tabara intinsa plina de murmur greu shi de furnicar pestritz se linishtea incetincet in soarele fierbinte. SADOVEANU O. VII 16. Toata tabara cu bogatziile sale cu o suta de steaguri picara in minele moldovenilor. ARHIVA R. I 99. ◊ Expr. A lasa totul (sau toate) tabara = a lasa toate claie peste gramada in dezordine unul peste altul. ♦ Popas; etapa. Drumul cotea in valea SHomuzului intrun loc unde se mai cunoshtea urma de tabara a oshtilor ce dadusera zdruncin craiului Matiash. SADOVEANU F. J. 104. [Amiralul Cicala] ishi urma calea... facind cinsprezece tabere din Constantinopol pina in cimpiile Dobrogii. BALCESCU O. II 79. 2. Ashezare vremelnica in corturi; campament. Se afla in popas in laturea shoselii la intrarea satului o tabara de nomazi. SADOVEANU E. 45. Vin demi vezi tzara de atitea minuni plina arabii cum stau in taberi cua lor femei shi copii. NEGRUZZI S. II 131. 3. Ashezare situata in cimp sau in padure pentru adapostirea (in corturi) a copiilor elevilor muncitorilor aflatzi la odihna sau pentru antrenamentul sportivilor. Copii ai ceferishtilor au petrecut zile placute in coloniile shi taberele de la munte sau mare. SCINTEIA 1954 nr. 2902. 4. (De obicei determinat prin «de care») Grup de care in mers sau in popas. V. caravana. Tabara de cara a poposit in Poiana TZiganului. SADOVEANU P. 46. Focul taberii sa stins Neagra umbra sa intins. ALECSANDRI P. A. 95. O tabara de care mergea la tirg cu oale. DONICI F. 105. 5. Oaste; ceata; p. ext. multzime gloata. Avea shi dinsul trei feciori SHi iau plecat totzi trei deodata La tabara. COSHBUC P. I 99. La Nicopole vazutai cite tabere sau strins K sa stee inaintemi k shi zidul neinvins. EMINESCU O. I 147. ◊ (In metafore shi comparatzii) De sar rindui [diavolii] asupra mea tabara nu se va infricosha inima mea. STANOIU C. I. 157. ◊ Fig. Ridica tu tabara ta Tu codrule nu te lasa SHi luptate bine! COSHBUC P. I 237. 6. Grup opus altui grup; grupare partid sau front politic asociatzie formata din mai multe partide sau chiar natziuni shi state care lupta pentru o cauza comuna. V. lagar. Ash fi rabdat sa fii din tabara cealalta teash fi admirat chiar... vazind cum renuntzi la tot pentru religia ta noua. DEMETRIUS C. 54. (Glumetz) Napucasem inca bine sa ma ashez pe spetele Pisicutzii cind sosira shi cinii shi lupta se incepu crincena intre cele doua tabere dushmane. HOGASH M. N. 186. Pl. shi: taberi (SADOVEANU O. VIII 219 BOLINTINEANU O. 34 NEGRUZZI S. II 131).

TÁBARA¹ ~ere f. 1) Popas al unor grupe de oameni (turishti sportivi); campament. ◊ A lasa toate (sau totul) ~ a lasa toate (sau totul) in dezordine. 2) Popas al unor trupe in marsh; lagar; campament; bivuac; cantonament. 3) Grup de care in mers sau in popas; convoi. [G.D. taberei] /<sl. taboru

TÁBARA² ~ere f. 1) Grup de persoane partide sau state aflat in opozitzie cu alt grup. 2) pop. Grup mare de oameni. [G.D. taberei] /<sl. taboru

tabara f. 1. lagar: a asheza a ridica tabara; 2. ceata numeroasa: locustele merg in tabere; 3. statziune militara: facand 25 tabere din Constantinopole pana in campiile Dobrogei BALC. [Slav. TABORŬ].

tábara f. pl. ere shi erĭ (vsl. taborŭ rus. pol. sirb. tabór; ung. tábor turc. tabur). Vechĭ. Oprire popas etapa militara. Maram. Oaste. Arm. Lagar bivuac permanent in barace p. exercitziu trupelor. Ceata partid. Convoĭ. Adv. Gramada claĭe peste gramada: a lasa lucrurile tabara.

tabel [At: CALENDARIU BUDA (1813) 76/1 / V: ~a (reg) tabela sf / S shi: (inv) ~ella / Pl: ~e / E: lat tabella ger Tabelle rs табель] 1 sn Foaie cuprinzand nume cifre date introduse in mbrici cu anumite specificatzii pentrua servi unui scop Si: lista tablou (1) (inv) tabla¹ (12) tablitza (10). 2 sn (Inv) Sumar. 3 sn (Iuz; is) ~ de onoare Panou cu numele (shi fotografiile) celor mai buni salariatzi ai unei intreprinderi sau ale celor mai buni elevi dintro shcoala. 4 sf (is) ~a de marcaj Panou care se afisheaza scorni intro competitzie sportiva. 5 sn (Inv) Tabla¹ (20). 6 sn (Mat; Teh) Serie de valori numerice aranjate intro anumita ordine in shiruri sau coloane pentru ushurarea anumitor calcule sau pentru obtzinerea unei clasificari. 7 sn (Inv; is) ~a inmultzirii (sau aritmeticii pitagorica) Tabla inmultzirii Si: tabla¹. 8 sn (Is) ~a matematica (pentru diverse functzii) Tablou in care sunt date valorile unei functzii pentru anumite valori ale argumentelor. 9 sn (Mat; is) ~a de logaritmi (Carte cuprinzand) tabelele logaritmului unor numere cu care se pot calcula logaritmii tuturor numerelor. 10 sn (Mat; is) ~a trigonometrica Tabel care contzine valorile functziilor trigonometrice elementare pentru anumite argumente ale acestora. 11 sf (Reg; shif tabela) Carte funciara. 12 sn (Inv) Tablou (5). 13 sn (Inv) Plansha. 14 sn (Inv) Peisaj. 15 sn (Irg; if tabela) Tabla¹ (9) (shcolara). 16 sn (Irg) Tablitza (6) (pentru shcolari).

tábaracúrs s. f. Tabara in care se tzin cursuri de specializare ◊ „In aceasta vara Societatea de shtiintze naturale shi geografie va organiza pentru profesorii care predau geografia shi shtiintzele naturii in shcolile generale shi licee taberecurs cu program de geografie shi biologie.” I.B. 28 II 67 p. 2; v. shi Sc. 8 III 67 p. 4 16 VII 68 p. 2 (din tabara + curs)

tábara s. f. g.d. art. táberei; pl. tábere

tábara s. f. g.d. art. táberei; pl. tábere

tabara beri.

TÁBARA s. 1. (MIL.) bivuac (inv.) conac. (Trupele sau adapostit in ~.) 2. (MIL.) campament lagar (inv.) salash tabie. (~ unui regiment.) 3. (MIL.) cantonament (reg.) stanishte. (~ oshtilor.) 4. v. castru. 5. (SPORT) cantonament. (~ de box de la Sinaia.) 6. grupare partida (inv.) parte partid. (Fruntash al ~erei unioniste.) 7. ceata grup. (Sau impartzit in doua ~ere.) 8. parte. (Ce se aude din ~ adversa?)

TÁBARA s. v. armata gloata oaste oshtire popas putere trupe.

TABARA s. 1. (MIL.) bivuac (inv.) conac. (Trupele sau adapostit in ~.) 2. (MIL.) campament lagar (inv.) salash tabie. (~ a unui regiment.) 3. (MIL.) cantonament (reg.) stanishte. (~ a oshtilor.) 4. (SPORT) cantonament. (~ de box de la Sinaia.) 5. grupare partida (inv.) parte partid. (Fruntash al ~ unioniste.) 6. ceata grup. (Sau impartzit in doua ~.) 7. parte. (Ce se aude din ~ adversa?)

tabara s. v. ARMATA. GLOATA. OASTE. OSHTIRE. POPAS. PUTERE. TRUPE.

tábara (bere) s. f. 1. Cantonament campare. 2. Armata fortza. 3. Partida grupare. 4. Multzime cantitate mare. 5. Convoi grup de care. Mr. tabure „batalion” megl. tabur. Tc. sau mai probabil tat. tabur (J. Melich Ung. Jb. XV 52940; Vasmer III 66) partzial prin intermediul sl. taborŭ (Miklosich Slaw. Elem. 48; Tiktin; Candrea) cf. bg. sb. cr. slov. ceh. pol. rus. tabor mag. tabór. Der. tabarash s. m. (soldat care apartzine unei tabere); tabari vb. (a face tabara; a impresura a asedia; a se repezi la a se napusti).

TABARA DE AVIATZIE cantonament de pregatire cu scopul de a invatza pilotaj sau parashutism in regim de campanie pentru recunoashterea unor zone fotografiere aeriana etc.

tabara tabere s. f. (intl.) inchisoare.