convoi sn [At: BELDIMAN TR. 4 / Pl: ~oaie shi (rar) ~uri / E: fr convoi rs конвой it convoglio] 1 SHir de vehicule care transporta materiale trupe etc. 2 Multzime incolonata care merge in aceeashi directzie shi cu acelashi scop. 3 Cortegiu.

CONVÓI convoaie s. n. 1. Grup shir de vehicule (mashini care trasuri nave etc.) alcatuit mai ales pentru a transporta materiale trupe etc. Intro duminica pe valea Arieshului coboara dinspre Albac convoaie de sanii incarcate cu scinduri. BOGZA TZ. 40. Pindeam sa nu lasam sa intre nici convoiuri shi ajutoare nici sa iasa vreun turc din cetate. GHICA S. 14. Un convoi foarte bogat in bani shi bucate trecea din Constantinopol in Ungaria. BALCESCU O. II 67. ♦ SHir intimplator de vehicule. Pe linga mashina treceau scirtziind in pasul adormit al cailor convoaiele de carutze. DUMITRIU N. 270. Se uitau la convoaiele nesfirshite de trasuri shi cupeuri. PAS Z. I 237. 2. Grup shir de persoane care merg in aceeashi directzie cu acelashi scop. V. cortegiu. Calea Apia cu aleea ei nesfirshita de chiparoshi shi monumente funerare parea un lung convoi de pelerini ce se indrepta spre Roma. ANGHEL IOSIF C. L. 10. Convoiul [de recrutzi] pleca pe racoare la asfintzitul soarelui. BUJOR S. 39. Or sa vie pea ta urma in convoi denmormintare. EMINESCU O. I 134. ◊ (Poetic) Ieshitzi din gropi adinei shi reci convoi de umbre sfinte... Slavire voua comunarzi shi slava zilei cele Cind praf voi atzi facut verigi shi lantzurile grele. TOMA C. V. 37. Pl. shi: convoiuri (CAMILAR N. I 89 SADOVEANUVI 97).

CONVÓI s.n. SHir de vehicule (care transporta materiale trupe etc.). ♦ SHir de persoane care merg intro anumita directzie pe un anumit drum etc.; coloana. [Pl. oaie oiuri. / < it. convoglio fr. convoi].

CONVÓI s. n. shir de vehicule sau de oameni care se deplaseaza intro anumita directzie; coloana; (spec.) cortegiu (funerar). ◊ formatzie de vase care navigheaza sub protectzia unei escorte. (< fr. convoi)

CONVÓI ~oáie n. 1) Grup de vehicule care fac aceeashi ruta. 2) Grup de persoane care insotzeshte o ceremonie sau o personalitate; suita; alai; cortegiu; escorta. [Sil. convoi] /<fr. convoi

*convóĭ n. pl. ĭurĭ shi oaĭe (fr. convoi d. convoyer a escorta lat. pop. conviare d. con impreuna shi via cale; rus. konvói). SHir cortegiŭ: convoĭ funebru convoĭ de care de oamenĭ de corabiĭ de carutze de proviziunĭ de munitziunĭ sh.a.

convoiu n. 1. reunire de care de transport sau de vite de samar: convoiu de proviziuni. 2. cantitate de munitzii ce se transporta intr’o tabara sau intr’un orash impresurat; 3. shir de vagoane trase de aceeash locomotiva shi formand un tren: 4. cortej ce insotzeshte pe un mort: palid convoiu pierdut uitat coloana funerara AL. (= fr. convoi).

convói s. n. pl. convoáie

convói s. n. pl. convoáie

convoi pl. convoaie

convoiu voaie.

CONVÓI s. 1. coloana lantz rand shir (reg.) tramba (Un ~ de care.) 2. v. procesiune.

CONVOI s. 1. coloana lantz rind shir (reg.) trimba. (Un ~ de care.) 2. alai cortegiu procesiune. (Un lung ~ de inmormintare.)

convói (oáie) s. n. 1. Grup shir de vehicule. 2. Multzime coloana cortegiu. Fr. convoi cu pronuntzarea it. convoglio cf. rus. konvoi.