CORTÉGIU cortegii s. n. SHir de persoane care insotzesc o ceremonie o personalitate etc.; convoi. ♦ Fig. SHir inshirare. Din it. corteggio fr. cortège.

cortégiu sn [At: ARISTIA PLUT. / V: (inv) ~éj / Pl: ~i / E: fr cortège it corteggio] 1 SHir de persoane care insotzesc o personalitate Si: alai suita. 2 SHir de participantzi la o ceremonie Si: convoi. 3 (Fig) Ceea ce insotzeshte un fenomen. 4 (Fig) SHir.

CORTÉGIU cortegii s. n. SHir de persoane care insotzesc o ceremonie; convoi. ♦ Fig. SHir inshirare. Din it. corteggio fr. cortège.

CORTÉGIU cortegii s. n. SHir de persoane care insotzesc in chip solemn o ceremonie. V. alai suita convoi. Mergencet cortegiul funerar prin ploaie Nimenea nul roaga sa mai stea un pic. TOPIRCEANU P. O. 140. ◊ Fig. SHir inshirare. Placuta este tineretzea cu cortegiul ei luminos shi inflorit de cugetari inalte shi iluziuni placute. GHICA S. A. 43. Vulturii carpatici cu zborul indraznetz Faceau un cortegiu falnic eroului drumetz. ALECSANDRI O. 208.

CORTÉGIU s.n. SHir de oameni care insotzesc o ceremonie. ♦ (Fig.) SHir inshirare. [Pron. giu. / cf. fr. cortège it. corteggio].

CORTÉGIU s. n. 1. shir de oameni care insotzesc o ceremonie o personalitate marcanta; convoi alai. 2. (fig.) shir inshirare. (< it. corteggio fr. cortège)

CORTÉGIU ~i n. Grup de persoane care insotzeshte o ceremonie sau o personalitate; alai; suita; convoi; escorta. ◊ ~ funebru grup de oameni care conduc un mort spre cimitir. [Sil. tegiu] /<it. corteggio fr. cortege

*cortégiŭ n. shi (rar) ej n. pl. urĭ (fr. cortège d. it. corteggio d. corte curte). Convoĭ suita shir de persoane care intovarashesc pe cineva in semn de onoare: cortegiŭ funebru. Serie de lucrurĭ rele: cortegiŭ de nenorocirĭ. V. convoĭ alaĭ.

cortégiu [giu pron. gĭu] s. n. art. cortégiul; pl. cortégii art. cortégiile (gii)

cortégiu s. n. [giu pron. gĭu] art. cortegíul; pl. cortegíi art. cortegíile (sil. gii)

cortegiu

cortegiu gii.

CORTÉGIU s. 1. v. alai. 2. v. procesiune.

CORTEGIU s. 1. alai suita (inv.) ecpaia parada saltanat tacim. (~ domnesc.) 2. alai convoi procesiune. (~ mortuar.)

cortégiu (cortégii) s. n. Alai convoi. Var. cortej. It. corteggio (sec. XIX). Var. din fr. cortège.

cortegiu sedimentar ( engl.= systems tract) in → stratigrafia secventziala unitate care include asociatzii de sedimente cu trasaturi faciale diferite care sau depus simultan shi care prezinta variatzii laterale semnificative; C.s. sunt delimitate de suprafetze (linii) de timp iar intervalul in care sau format ishi gaseshte un corespondent pe → curba eustatica. (Ex. c.s. de mare joasa c.s. de mare inalta).