PROCESIÚNE procesiuni s. f. 1. SHir lung de oameni care merg intro anumita ordine in aceeashi directzie shi cu acelashi scop; cortegiu convoi; alai. 2. Ceremonie religioasa in timpul careia credincioshii merg in convoi precedatzi de slujitorii Bisericii purtand diferite obiecte de cult cantand imnuri religioase sau rostind rugaciuni pentru a multzumi sau a cere ajutorul divinitatzii intro anumita imprejurare. [Pr.: siu Var.: (inv.) procésie s. f.] Din fr. procéssion lat. processio onis.

procesiune sf [At: DRLU / V: (irg) ~cesie (inv) protzesie (reg) prosatzaie protzision / Pl: ~ni / E: fr procession lat processio onis ger Prozession] 1 Ceremonie religioasa in timpul careia credincioshii precedatzi de slujitorii bisericii merg in convoi purtand adesea diferite obiecte de cult cantand imnuri religioase sau rostind rugaciuni pentru a cere ajutorul ori a multzumi divinitatzii intro anumita imprejurare. 2 (Reg; if procesie) Totalitate a obiectelor de cult care se folosesc in timpul unei procesiuni (1) sau in ritualul inmormantarii. 3 (Pgn) Grup de oameni care merg intrun shir lung in aceeashi directzie shi cu acelashi scop Si: alai convoi cortegiu. 4 (Pgn; rar) SHir de elemente. 5 (Pex; rar) Repetare succesiune la intervale regulate de timp.

PROCESIÚNE procesiuni s. f. 1. SHir lung de oameni care merg intro anumita ordine in aceeashi directzie shi cu acelashi scop; cortegiu convoi; alai. 2. Ceremonie religioasa in timpul careia credincioshii merg in convoi purtand diferite obiecte de cult cantand imnuri religioase sau rostind rugaciuni pentru a multzumi sau a cere ajutorul divinitatzii intro anumita imprejurare. [Pr.: siu. Var.: (inv.) procésie s. f.] Din fr. procession lat. processio onis.

PROCESIÚNE procesiuni s. f. SHir lung de persoane (care merg undeva); cortegiu convoi alai. Procesiunea sa oprit in preajma ashezarii prisacarului. SADOVEANU A. E. 205. Ochii i ramineau fixatzi la usha cazinoului larg deschisa prin care salile de joc shi de spectacol varsau o necurmata procesiune C. PETRESCU I. I 11. Eterishtii shi zavergiii adunatzi in manastirea Galata... pornesc in procesiune cu steagul alb. GHICA S. 103. ◊ (Glumetz) Procesiunea [de gishte salbatice] navigind lin intra deodata k peo poarta de intuneric in umbra arinilor batrini. SADOVEANU O. VIII 209. ◊ (In practicile religioase) Ceremonie in care credincioshii merg in convoi purtind diferite obiecte de cult shi cintind imnuri religioase sau rostind rugaciuni pentru a obtzine ajutorul divinitatzii intro anumita imprejurare. [La Ierusalim] se platea un drept deosebit pentru orice procesiune. BOLINTINEANU O. 297. Varianta:(invechit) procésie (ALECSANDRI S. 280) s. f.

PROCESIÚNE s.f. Convoi cortegiu; alai. [Pron. siu. / var. procesie s.f. / cf. fr. procession lat. processio].

PROCESIÚNE s. f. ceremonie religioasa la care credincioshii merg in convoi cantand imnuri shi spunand rugaciuni. ◊ (p. ext.) convoi cortegiu; alai. (< fr. procession lat. processio)

PROCESIÚNE ~i f. 1) SHir lung de persoane care merg in mod solemn in aceeashi directzie; alai; cortegiu. 2) Ceremonie religioasa in cursul careia credincioshii merg in coloana cantand imnuri shi rostind rugaciuni. [Sil. siu] /<fr. procession lat. processio ~onis

procesi(un)e f. 1. ceremonie religioasa condusa de preotzi cari merg in ordine facand rugaciuni sau cantand imnuri de lauda; 2. lung shir de persoane cari pashesc in rand una dupa alta.

*procesiúne f. (lat. processio ónis. V. cesiune succesiune). Mers solemn al uneĭ multzimĭ: procesiune religioasa patriotica. Fig. Fam. Lung shir de persoane in mers: o procesiune de creditorĭ.

procesie sf vz procesiune

prosatzaie sf vz procesiune

protzesie sf vz procesiune

protzision s vz procesiune

PROCÉSIE s.f. v. procesiune.

procesiúne (siu) s. f. g.d. art. procesiúnii; pl. procesiúni

procesiúne s. f. (sil. siu) g.d. art. procesiúnii; pl. procesiúni

procesiune (iu)

procesiune.

PROCESIÚNE s. 1. (BIS.) (inv.) litanie litie. (~ religioasa.) 2. alai convoi cortegiu. (O lunga ~ mortuara.)

PROCESIUNE s. 1. (BIS.) (inv.) litanie litie. (~ religioasa.) 2. alai convoi cortegiu. (O lunga ~ de inmormintare.)