PROCESIÚNE procesiuni s. f. SHir lung de persoane (care merg undeva); cortegiu convoi alai. Procesiunea sa oprit in preajma ashezarii prisacarului. SADOVEANU A. E. 205. Ochii i ramineau fixatzi la usha cazinoului larg deschisa prin care salile de joc shi de spectacol varsau o necurmata procesiune C. PETRESCU I. I 11. Eterishtii shi zavergiii adunatzi in manastirea Galata... pornesc in procesiune cu steagul alb. GHICA S. 103. ◊ (Glumetz) Procesiunea [de gishte salbatice] navigind lin intra deodata k peo poarta de intuneric in umbra arinilor batrini. SADOVEANU O. VIII 209. ◊ (In practicile religioase) Ceremonie in care credincioshii merg in convoi purtind diferite obiecte de cult shi cintind imnuri religioase sau rostind rugaciuni pentru a obtzine ajutorul divinitatzii intro anumita imprejurare. [La Ierusalim] se platea un drept deosebit pentru orice procesiune. BOLINTINEANU O. 297. Varianta:(invechit) procésie (ALECSANDRI S. 280) s. f.