CORTÉGIU cortegii s. n. SHir de persoane care insotzesc in chip solemn o ceremonie. V. alai suita convoi. Mergencet cortegiul funerar prin ploaie Nimenea nul roaga sa mai stea un pic. TOPIRCEANU P. O. 140. ◊ Fig. SHir inshirare. Placuta este tineretzea cu cortegiul ei luminos shi inflorit de cugetari inalte shi iluziuni placute. GHICA S. A. 43. Vulturii carpatici cu zborul indraznetz Faceau un cortegiu falnic eroului drumetz. ALECSANDRI O. 208.