16 definitzii pentru gloata

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

GLOÁTA gloate s. f. 1. Multzime (pestritza) de oameni stranshi la un loc; buluc adunatura. 2. (In Evul Mediu) Masa poporului compusa mai ales din tzarani aservitzi shi din orashenimea saraca shi mijlocie. 3. (In Evul Mediu) Unitate de infanterie alcatuita din tzarani. Din sl. glota.

gloata [At: COD. VOR. 48/1 / Pl: ~te / E: vsl глота] 1 sf (SHdp) Multzime de oameni stranshi la un loc Si: ceata droaie. 2 sf (Inv; dupa gr συναγωγή) Sobor. 3 sf (Inv) Suita. 4 sf (In Evul Mediu) Masa poporului compusa mai ales din tzarani shi din orashenimea saraca shi mijlocie. 5 sf (Inv) Mase populare Si: norod. 6 sf (Mil; in Evul Mediu) Oaste pedestra alcatuita din tzarani. 7 sf (Iuz) Armata de aparare in caz de razboi alcatuita din rezervishti. 8 sf (Ban) Lucratori la camp. 9 sf (Fam) Cantitate mare de fiintze sau lucruri. 10 sf (Reg) Familie. 11 sf (Spc) Copiii unei familii. 12 sf (Fam; ie) A avea o ~ de copii A avea multzi copii. 13 sf (Reg) Femeie. 14 av Mult. 15 av In masa. 16 av Gramada.

GLOÁTA gloate s. f. 1. (Depr.) Multzime (pestritza) de oameni stranshi la un loc; buluc adunatura. 2. (In oranduirea feudala) Unitate de infanterie alcatuita din tzarani. Din sl. glota.

GLOÁTA gloate s. f. 1. Multzime gramada de oameni strinshi la un loc. Gloata de tzarani amutzea pe masura ce glasul lui se inasprea shi biciuia. REBREANU R. II 194. Tot vine tot inoata Dar deodata cu ochii vii Sta pe loc sa mi te tzii! Colo zgomotoasa gloata de copii. COSHBUC P. I 225. Abia apuca a se cobori din trasura shi gloata curioshilor incongiura pre postilon. NEGRUZZI S. I 197. Huietul se facuse asha de mare incit socotii k toata circiuma era cuprinsa de gloata. RUSSO O. 149. ◊ (In comparatzii shi metafore) Rominii uzi la piele flaminzi lipsitzi de foc In shantzul lor sub arme stau gloata la un loc. ALECSANDRI P. A. 212. 2. Ceata inarmata. Armata tzarii sta ascunsa in paduri ferinduse da se masura in batalie generala cu gloatele vrajmashilor. BALCESCU O. I 27. ♦ (Invechit) Unitate de ostashi pedeshtri recrutatzi de catre boieri din tzaranime. Pe linga pushti shi curteni voievodul mai are shi contingente auxiliare: unele care se cheama «gloate» adica misheii de rind care vin cu arme primitive shi care se dovedesc infricoshatori cind dushmanul e biruit. SADOVEANU F. J. 738. La trebuintza se facea ridicarea gloatelor dupa cum istoria neo arata in multe cazuri. BALCESCU O. I 117.

GLOÁTA ~e f. 1) Multzime mare de oameni stranshi intrun loc in dezordine. 2) Totalitate a oamenilor simpli; prostime. 3) (in Moldova shi in Muntenia medievala) Ceata de pedestrashi formata din tzarani. /<sl. glota

gloata f. 1. multzime droaie: o gloata de oameni de copii; 2. massa poporului plebe: oameni de gloata; 3. od. pl. militzieni: armata se impartzia in vechime in curteni slujitori shi gloate; 4. pl. pop. copiii unei familii. [Slav. GLOTA].

gloáta (oa dift.) f. pl. e (vsl. bg. glota gloata pol. golota holota. V. holota). Companie. (Vechĭ). Multzime popor lume multa: gloata privea la parada (V. poĭada). Trupe compuse din oamenĭ intre 36 shi 46 de anĭ shi cares chematzĭ la mare nevoĭe a tzariĭ (V. militziĭ).

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

gloáta (multzime) s. f. g.d. art. gloátei; pl. gloáte

gloáta s. f. g.d. art. gloátei; pl. gloáte

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

GLOÁTA s. adv. 1. s. v. ceata. 2. adv. v. buluc. 3. s. multzime norod plebe popor prostime vulg (inv. shi reg.) poporime (inv.) calabalac. (Ce sa strans atata ~?) 4. s. (depr.) adunatura scursura stransura shleahta (Ban.) zbor. (Nu e decat o ~ de neispravitzi.) 5. s. (MIL. IST.) (inv.) holota tabara. (Pedestrimea rurala se numea in trecut shi ~.)

GLOÁTA s. v. colectivitate masa multzime.

GLOATA s. adv. 1. s. banda buluc ceata cird droaie gramada grup multzime pilc stol (pop.) crila liota (reg.) canara ciurda mishina (Olt. shi Transilv.) ciopor (Olt. shi Ban.) clapie (inv.) cin tacim. (O ~ de copii.) 2. adv. buluc droaie gramada valvirtej. (Sau repezit ~ spre el.) 3. s. (mai ales in limbajul claselor exploatatoare) multzime norod plebe popor prostime vulg (inv. shi reg.) poporime (inv.) calabalic. 4. s. (depr.) adunatura strinsura shleahta (Ban.) zbor. (Nu e decit o ~ de neispravitzi.) 5. s. (MIL.) (inv.) holota tabara. (Pedestrimea rurala se numea in trecut shi ~.)

gloata s. v. COLECTIVITATE. MASA. MULTZIME.

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gloáta (gloáte) s. f. 1. Multzime. 2. Droaie puzderie. 3. Adunatura plebe. 4. (Inv.) Politzie locala trupe de infanterie formate din tzarani fara pregatire militara speciala a caror recrutare era decretata in cazuri de urgentza. 5. (Trans. Bucov.) Familie. Sl. (bg. sb. cf. slov.) glota (Miklosich Lexicon 120; Cihac II 129; DAR) cf. pol. gołotaholota s. f. (Mold. inv. „multzime”) shi sb. glota „familie”. Der. glotash s. m. (soldat din politzia locala; copil prunc); ingloti vb. (a aduna a concentra; a inrola; a ingramadi; a publica) inv.

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

gloáta gloate s.f. 1. Multzime. 2. Alai. 3. Familie neam: „Cu tata gloata sa” (Papahagi 1925). Din sl. glota (Scriban SHaineanu; Miklosich Cihac DA cf. DER; DEX MDA).

gloáta e s.f. 1. Multzime. 2. Alai. 3. Familie neam: „Cu tata gloata sa” (Papahagi 1925). Din sl. glota cf. srb. glota „familie”.

Intrare: gloata
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gloata
  • gloata
plural
  • gloate
  • gloatele
genitiv-dativ singular
  • gloate
  • gloatei
plural
  • gloate
  • gloatelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

gloata, gloatesubstantiv feminin

  • 1. Multzime (pestritza) de oameni stranshi la un loc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Gloata de tzarani amutzea pe masura ce glasul lui se inasprea shi biciuia. REBREANU R. II 194. DLRLC
    • format_quote Tot vine tot inoata Dar deodata cu ochii vii Sta pe loc – sa mi te tzii! Colo zgomotoasa gloata de copii. COSHBUC P. I 225. DLRLC
    • format_quote Abia apuca a se cobori din trasura shi gloata curioshilor incongiura pre postilon. NEGRUZZI S. I 197. DLRLC
    • format_quote Huietul se facuse asha de mare incit socotii k toata circiuma era cuprinsa de gloata. RUSSO O. 149. DLRLC
    • format_quote metaforic Rominii uzi la piele flaminzi lipsitzi de foc In shantzul lor sub arme stau gloata la un loc. ALECSANDRI P. A. 212. DLRLC
  • 2. in Evul Mediu Masa poporului compusa mai ales din tzarani aservitzi shi din orashenimea saraca shi mijlocie. DEX '09
  • 3. in Evul Mediu Unitate de infanterie alcatuita din tzarani. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Pe linga pushti shi curteni voievodul mai are shi contingente auxiliare: unele care se cheama «gloate» – adica misheii de rind care vin cu arme primitive shi care se dovedesc infricoshatori cind dushmanul e biruit. SADOVEANU F. J. 738. DLRLC
    • format_quote La trebuintza se facea ridicarea gloatelor dupa cum istoria neo arata in multe cazuri. BALCESCU O. I 117. DLRLC
    • 3.1. Ceata inarmata. DLRLC
      • format_quote Armata tzarii sta ascunsa in paduri ferinduse da se masura in batalie generala cu gloatele vrajmashilor. BALCESCU O. I 27. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.