colectivitate sf [At: GHICA A. 63 / Pl: ~tatzi / E: fr collectivité] 1 Grup de oameni care traiesc shi muncesc in comun. 2 (Pex) Societate.

COLECTIVITÁTE colectivitatzi s. f. 1. Grup de oameni care traiesc in comun care duc o viatza colectiva. 2. Societate. Educatzia sanitara in U.R.S.S. urmareshte atingerea unui nivel de sanatate din ce in ce mai ridicat al individului shi al colectivitatzii. CONTEMPORANUL S. II 1952 nr. 287 2/4.

COLECTIVITÁTE s.f. 1. Comunitate umana grup de oameni care duc o viatza colectiva; (p. ext.) societate. 2. Colectivitate statistica = totalitatea unitatzilor statistice studiate pentru cunoashterea fenomenelor sau proceselor economice avand unele trasaturi comune numite caracteristici statistice dar o marime variabila. [Cf. fr. collectivité].

COLECTIVITÁTE s. f. 1. grup mare de oameni care duc o viatza colectiva. ◊ societate. 2. ~ statistica = totalitatea unitatzilor statistice studiate pentru cunoashterea fenomenelor sau proceselor economice avand unele trasaturi comune caracteristici statistice dar o marime variabila. (< fr. collectivité)

COLECTIVITÁTE ~atzi f. Grup de oameni (cu indeletniciri comune). /<fr. collectivité

colectivitate f. adunare de mai multe persoane sau lucruri.

*colectivitáte f. pl. atzĭ (d. colectiv; fr. collectivité). Calitatea de a fi colectiv. Adunare societate: colectivitate sociala. Epitet ironic partidului liberal (de cind Eŭgeniŭ Statescu a zis in camera „noĭ sintem o colectivitate”).

colectivitáte s. f. g.d. art. colectivitắtzii; pl. colectivitắtzi

colectivitáte s. f. g.d. art. colectivitatzii; pl. colectivitatzi

COLECTIVITÁTE s. 1. comunitate obshte societate (inv.) obshtime. (Opinia intregii ~atzi.) 2. v. multzime. 3. colectivitate statistica = ansamblu statistic populatzie statistica.

COLECTIVITATE s. 1. comunitate obshte societate (inv.) obshtime. (Opinia intregii ~.) 2. masa multzime (pop.) obshte (peior.) gloata. (Din ~ sa ridicat un glas.)