BULÚC bulucuri s. n. 1. Numar mare de oameni stranshi la un loc; droaie gloata. ♦ (Adverbial) In masa in randuri stranse cu gramada; unul peste altul inghesuinduse; repede iute. 2. (In Evul Mediu in Moldova shi in TZara Romaneasca) Unitate militara tactica avand aproximativ efectivul unei companii; bulucbashie; p. ext. ceata de oameni inarmatzi. Din tc. bölük.

buluc [At: M. COSTIN ap. LET. I 16/31 / V: ~ug / Pl: ~uri / E: tc bilik] 1 sn (Mil; iuz) Unitate tactica ce corespundea unei companii de soldatzi. 2 sn (Pex) Ceata de oameni inarmatzi. 34 sn (Pex; iuz; d. obiecte) Numar sau cantitate mare Si: gramada. 5 av In masa compacta Si: laolalta deodata. 6 sn Gloata.

BULÚC bulucuri s. n. 1. Numar mare de oameni stranshi la un loc; droaie gloata. ♦ (Adverbial) In masa in randuri stranse cu gramada; unul peste altul inghesuinduse; repede iute. 2. (In vechea organizare a armatei din tzarile romaneshti) Unitate militara tactica formata din mercenari care corespundea aproximativ efectivului unei companii; bulucbashie; p. ext. ceata de oameni inarmatzi. Din tc. bölük.

BULUC bulucuri s. n. 1. Numar mare de oameni strinshi la un loc; multzime gramada droaie gloata. Curgeau [oamenii] pe ulitza o umpleau de umbre negre shi de glasuri ce creshteau in strigate shi zarva. Pe marginile bulucului unii alunecau in shantz. DUMITRIU B. F. 71. Arunca shi el centura cu. pistolul cum observa k fac totzi cei din bulucurile adunate. SADOVEANU M. C. 107. Cind a ieshit Cosh din bulucul celorlaltzi sfetnici shi a facut doi pashi imparatul a ridicat fruntea shi sa uitat la el posomorit. SADOVEANU D. P. 89. ♦ (Adverbial) a) in masa (compacta) in rinduri strinse cu gramada cu droaia gramada. E mai bine sa ne. gaseasca pe totzi buluc. PAS L. I 17. Dupa rinduiala calaretzilor osmanlii... slujitorii domniilorsale Mihu shi Ciornohut nu umblau buluc k aveau pilc de zece inainte care sa lumineze calea. SADOVEANU F. J. 705. Iatai totzi buluc! ALECSANDRI T. I 98. b) Unul peste altul totzi deodata navalind imbulzinduse inghesuinduse; p. ext. repede iute. V. buzna. O impushcatura... nea scos buluc afara. SADOVEANU P. S. 127. Inhatza pe Ana shi pe Antonia de dupa git shi ieshi cu amindoua buluc pe usha. HOGASH M. N. 42. Turcii casancungiura SHin casa buluc intra ALECSANDRI P. P. 131. 4 Fig. Belshug. Pe piraul care se impinzea la vale din butucul izvorului inverzea o tzesatura de buruiana straina cu foaia grasa shi lucie. SADOVEANU F. J. 376. 2. (In vechea organizare a armatei din TZarile Romineshti) Unitate tactica detashament corespunzind aproximativ efectivului unei companii de soldatzi; p. ext. ceata de oameni inarmatzi. V. pilc. Cu mare strashnicie a patruns mariasa in ordii cit nimic nui putea sta in cale. Iar bulucurile sale de tzarani shi cazacii de la Nipru il sprijineau. SADOVEANU O. I 5.

BULÚC bulucuri s. n. 1. Numar mare de oameni stranshi la un loc; gloata droaie. ♦ (Adverbial) a) In masa in randuri stranse cu gramada. b) Unul peste altul inghesuinduse; p. ext. repede iute. 2. (In vechea organizare a armatei din tzarile romaneshti) Unitate tactica corespunzand aproximativ efectivului unei companii; p. ext. ceata de oameni inarmatzi. Tc. bölük.

BULÚC¹ adv. 1) In numar foarte mare; in masa; cu gramada. 2) Unul peste altul inghesuinduse. /<turc. bölük

BULÚC² ~uri n. 1) Multzime mare de oameni stranshi la un loc in dezordine; droaie; gloata. 2) (in evul mediu) Unitate militara formata din mercenari avand aproximativ efectivul unei companii. /<turc. bölük

BULUC s.n. (Mold. TZR) Unitate militara tactica care corespundea aproximativ efectivului unei companii. A: Au mai ieshit steagurile lesheshti shi au mai lovit pe o drimba (buluc) de tatari. M. COSTIN. Niceodata toate bulucurile nu incep razboiul ce numai cele den frunte iara alte bulucuri cu mare tocmala stau de paza celor ce fac razboiu. NCL I 43 ; cf. CANTEMIR HR.; PSEUDOAMIRAS; PSEUDOMUSTE. ♦ Ceata de oameni inarmatzi. A: De oameni rai asha se umpluse tzara cit aieve bulucuri imbla de prada. M. COSTIN; cf. IM 1754 100^v. B: Au incetat din toate focurile shi sau strinsu bulucuri mari pe la toate portzile. IM 1730 141^r. Etimologie: tc. bölük. Vezi shi bulucbash buluci. substantiv neutru

buluc n. companie de soldatzi (in oshtirea turceasca sau in cea pamanteana a seimenilor shi arnautzilor): agii ienicerilor shi ai bulucilor BALC. [Turc. BULUK corp de trupe]. ║ adv. Mold. gramada unul peste altul: intra buluc in ograda CR. [Adica in massa compacta (k un regiment de seimeni sau neferi): termen primitiv militar cu sensul generalizat].

1) bulúc n. pl. urĭ (turc. bölük detashament companie; ngr. bulúki bg. sirb. bulĭuk turma. V. bulubasha). Escadron de arnautzĭ shi de seĭmenĭ in vechea oaste romaneasca orĭ la Turcĭ Ungurĭ shi Leshĭ.

2) bulúc n. pl. urĭ (turc. bolluk belshug). Mare cantitate berechet: buluc de luminarĭ. Adv. In masa compacta cu gramada unu peste altu: caliciĭ veneaŭ buluc. Direct navalind: venea buluc spre mine. V. busna ghĭotura podmol.

bulúc s. n. pl. bulúcuri

bulúc s. n. pl. bulúcuri

BULÚC s. adv. 1. s. v. ceata. 2. adv. droaie gloata gramada valvartej. (Se repezeau ~ la el.) 3. s. (IST.) ceata steag (inv.) bulucbashie. (In vechea organizare a armatei ~ul avea aproximativ efectivul unei companii.)

BULUC s. adv. 1. s. banda ceata cird droaie gloata gramada grup multzime pilc stol (pop.) crila liota (reg.) canara ciurda mishina (Olt. shi Transilv.) ciopor (Olt. shi Ban.) clapie (inv.) cin tacim. (~ de oameni.) 2. (adv.) droaie gloata gramada valvirtej. (Se repezeau ~ la el.) 3. s. (MIL.) ceata steag (inv.) bulucbashie. (In vechea organizare a armatei ~ avea aproximativ efectivul unei companii.)

bulúc (bulúcuri) s. n. 1. Unitate tactica a vechii artilerii companie. 2. Corp unitate. 3. (Adv.) Laolalta in masa dea valma. Mr. buluche megl. biluc biiuc. Tc. bölük (Roesler 590; SHeineanu II 61; Lokotsch 330; Ronzevalle 54); cf. ngr. μπουλούϰι alb. bülük bg. bjuljuk. Inv. cu sensurile 1 shi 2. Der. buluci vb. (a aduna a stringe); bulucbashe s. m. (capitan; comandant de companie) din tc. bülukbash (SHeineanu II 61; Lokotsch 333); bulibashe s. m. (conducator de tzigani) deformare a cuvintului anterior; bulucbashel s. m. (adjunct de capitan); bulucbashie s. f. (companie).