BULÚC bulucuri s. n. 1. Numar mare de oameni stranshi la un loc; droaie gloata. ♦ (Adverbial) In masa in randuri stranse cu gramada; unul peste altul inghesuinduse; repede iute. 2. (In vechea organizare a armatei din tzarile romaneshti) Unitate militara tactica formata din mercenari care corespundea aproximativ efectivului unei companii; bulucbashie; p. ext. ceata de oameni inarmatzi. Din tc. bölük.