BULÚC bulucuri s. n. 1. Numar mare de oameni stranshi la un loc; gloata droaie. ♦ (Adverbial) a) In masa in randuri stranse cu gramada. b) Unul peste altul inghesuinduse; p. ext. repede iute. 2. (In vechea organizare a armatei din tzarile romaneshti) Unitate tactica corespunzand aproximativ efectivului unei companii; p. ext. ceata de oameni inarmatzi. Tc. bölük.