BULÚC bulucuri s. n. 1. Numar mare de oameni stranshi la un loc; droaie gloata. ♦ (Adverbial) In masa in randuri stranse cu gramada; unul peste altul inghesuinduse; repede iute. 2. (In Evul Mediu in Moldova shi in TZara Romaneasca) Unitate militara tactica avand aproximativ efectivul unei companii; bulucbashie; p. ext. ceata de oameni inarmatzi. Din tc. bölük.