BULUC s.n. (Mold. TZR) Unitate militara tactica care corespundea aproximativ efectivului unei companii. A: Au mai ieshit steagurile lesheshti shi au mai lovit pe o drimba (buluc) de tatari. M. COSTIN. Niceodata toate bulucurile nu incep razboiul ce numai cele den frunte iara alte bulucuri cu mare tocmala stau de paza celor ce fac razboiu. NCL I 43 ; cf. CANTEMIR HR.; PSEUDOAMIRAS; PSEUDOMUSTE. ♦ Ceata de oameni inarmatzi. A: De oameni rai asha se umpluse tzara cit aieve bulucuri imbla de prada. M. COSTIN; cf. IM 1754 100^v. B: Au incetat din toate focurile shi sau strinsu bulucuri mari pe la toate portzile. IM 1730 141^r. Etimologie: tc. bölük. Vezi shi bulucbash buluci. substantiv neutru