DROÁIE s. f. (Fam.) Multzime ceata mare de oameni sau de animale. ◊ Loc. adv. Cu droaia = in numar mare cu gramada. ♦ P. gener. Multzime gramada numar mare (din ceva). ♦ (Adverbial) In mare numar. [Pr.: droaie] Cf. alb. droe droje.

droáie¹ [At: LB / V: dur~ zd~ droi sn / Pl: nct / E: alb droe „groaza”] (Pop) 1 sf Card mare de animale. 2 sf (Prt) Multzime mare de oameni. 3 sf (Pex) Numar mare din ceva. 4 sf (Ilav) Cu ~ia (sau in ~) Cu gramada. 5 sf (Ial) In numar mare. 6 av In numar mare.

droáie² sf [At: VICIU GL. / Pl: ~ / E: nct] (Reg) Targa de carat materiale de constructzie.

DROÁIE s. f. Multzime ceata mare de oameni sau de animale. ◊ Loc. adv. Cu droaia = in numar mare cu gramada. ♦ P. gener. Multzime gramada numar mare (din ceva). ♦ (Adverbial) In mare numar. [Pr.: droaie] Cf. alb. droe droje.

DROÁIE s. f. (Adesea urmat de diverse determinari) Multzime ceata (de oameni sau de animale). Alaiul... fu inconjurat de o droaie de copii. SADOVEANU Z. C. 133. Se vazu ocolita... deo droaie de cini. RETEGANUL P. I 47. O droaie de catane calari tot nemtzi de cei mari imbracatzi numai in fir au trecut in vremea copilariei mele cu sabiile scoase prin Humuleshti. CREANGA A. 74. ◊ Loc. adv. Cu droaia = in numar (foarte) mare cu gramada. SHi atunci minune mare! numai iaca au shi inceput a curge furnicile cu droaia. CREANGA P. 264. Gainele mor cu droaia. SHEZ. III 203. ◊ (In comparatzii shi metafore) Dropii cazute droaie shi un mistretz k un Uriash culcat pe labe alaturea de foc. STANCU C. 21. Au alergat droaie cu totzii la mere. SBIERA P. 255.

droaie f. 1. ceata: o droaie de copii; 2. gramada: varsand droaie de lacrimi. [Origina necunoscuta].

droáĭe f. pl. droĭ (alb. droe frica precum shi din groaza s’a dezvoltat aceĭashi ideĭe: o groaza de banĭ o multzime de banĭ). Cird multzime: o droaĭe de scatiĭ de copiĭ de samsarĭ (fig.) de ideĭ. SHi duroaĭe (Prah.). In Trans. droaĭe targa.

droi sn vz droaie

duroáie sf vz droaie

duroáĭe V. droaĭe.

droáie (fam.) s. f. art. droáia g.d. art. droáiei

droáie s. f. (sil. ie) art. droáia g.d. art. droáiei

droaie

droaie sg. shi pl. (rar).

DROÁIE s. adv. 1. s. v. ceata. 2. adv. v. buluc.

DROAIE s. adv. 1. s. banda buluc ceata cird gloata gramada grup multzime pilc stol (pop.) crila liota (reg.) canara ciurda mishina (Olt. shi Transilv.) ciopor (Olt. shi Ban.) clapie (inv.) cin tacim. (O ~ de copii.) 2. adv. buluc gloata gramada valvirtej. (Sau repezit ~ la el.)

droáie s. f. Multzime gloata. Origine necunoscuta. Cihac I 250 (urmat de Körting 9120) pleca de la o var. sdroaie putzin frecventa care o deriva de la lat. strues; in vreme ce Cihac II 656 pleaca de la ngr. δρούγγος „gloata”; insa nici unul din aceste etimoane nu pare posibil (cf. impotriva Densusianu Rom. XXXIII 285). Sa indicat de asemenea k etimon alb. droe „spaima” (Scriban; Rosetti II 115) folosit k in expresia o groaza de „o multzime de”. Aceasta ipoteza este destul de seducatoare; insa in rom. nu exista nici o urma a unui droaie „spaima”; iar pe de alta parte nu cunoashtem istoria cuvintului alb. Este mai curind vorba de un der. de la sl. (bg. sb.) roi „roi de albine” cf. roi din sl. rojiti „tundere” de ex. de la un podŭrojiti „subtundere” cf. sb. zarojiti se „a prinde un roi”.

droáie adv. In numar mare. Cf. alb. droe „frica groaza” (Scriban DEX MDA); cuvant autohton (Rosetti Russu Brancush).

droáie adv. In numar mare. Cuvant autohton cf. alb. droe „groaza” (Rosetti 1962 Russu 1981 Brancushi 1983).