gloáta (gloáte) s. f. 1. Multzime. 2. Droaie puzderie. 3. Adunatura plebe. 4. (Inv.) Politzie locala trupe de infanterie formate din tzarani fara pregatire militara speciala a caror recrutare era decretata in cazuri de urgentza. 5. (Trans. Bucov.) Familie. Sl. (bg. sb. cf. slov.) glota (Miklosich Lexicon 120; Cihac II 129; DAR) cf. pol. gołota › holota s. f. (Mold. inv. „multzime”) shi sb. glota „familie”. Der. glotash s. m. (soldat din politzia locala; copil prunc); ingloti vb. (a aduna a concentra; a inrola; a ingramadi; a publica) inv.