TÁBARA tabere s. f. 1. Loc de dispunere temporara a trupelor amenajat in afara localitatzilor in scopul instruirii soldatzilor in conditzii de campanie; tabie (2). ♦ Popas; etapa. 2. Ashezare vremelnica in corturi in baraci etc. ♦ Ashezare (in aer liber) pentru copii elevi etc. aflatzi la odihna sau pentru sportivi in timpul antrenamentelor. ♦ (Sport) Cantonament. 3. Grup de care in mers sau in popas; convoi. 4. (Inv.) Oaste; p. ext. multzime gloata. 5. Grup opus altui grup; grupare asociatzie politica care lupta pentru o anumita cauza. Din sl. taborŭ.