TÁBARA tabere s. f. 1. Loc (intarit) unde statzioneaza trupele un timp mai indelungat in vederea efectuarii de exercitzii practice pe teren cu efective de mari unitatzi; tabie (2). ♦ Popas; etapa. 2. Ashezare vremelnica in corturi. ♦ Ashezare (in aer liber) pentru adapostirea copiilor a elevilor a muncitorilor etc. aflatzi la odihna sau a sportivilor in timpul antrenamentelor. ♦ (Sport) Cantonament. 3. Grup de care in mers sau in popas; convoi. 4. (Inv.) Oaste; p. ext. multzime gloata. 5. Grup de oameni opus altui grup; grupare asociatzie care lupta pentru o anumita cauza. Din sl. taborŭ.