OÁSTE oshti s. f. 1. (Inv. shi pop.) Armata. ♦ Serviciu militar. ♦ Oshtire. ♦ Fig. Multzime. 2. (Inv.) Razboi¹; lupta batalie. Lat. hostis em „dushman”.

oaste² sf vz ostie¹

oaste¹ sf [At: GCR I 6/5 / V: (irg) ~ta (reg) oashte / Pl: oshti shi (reg) ~ (irg) oshte / GD: oshtii / E: ml hostis is] 1 (Ivp) Armata. 2 (Inv; is) Om (sau voinic) de ~ Soldat. 3 (Inv; is) ~ de mare Flota. 4 (Ivp; ie) A face ~ea A executa serviciul militar. 5 (Rar; ie) A pune oshti tatarashti A manca exagerat de mult. 6 (Fam gmtz shi dep; ie) ~a lui Papuc Colectiv neorganizat nedisciplinat. 7 (Inv; csc) Oshteni. 8 (Inv) Razboi. 9 (Inv) Batalie. 10 (Reg; ie) Dea ~a Joc de copii in care unul dintre jucatori il prinde cu o franghie pe un altul astfel incat acesta sa nu mai poata fugi. corectata

OÁSTE oshti s. f. 1. (Inv. shi pop.) Armata. ♦ Serviciu militar. ♦ (Rar) Oshteni soldatzi. ♦ Fig. Multzime. 2. (Inv.) Razboi¹; lupta batalie. Lat. hostis em „dushman”.

OÁSTE oshti s. f. (Invechit shi arhaizant) 1. Armata oshtire. Inca din zorii zilei se mishcase de deasupra Popricanilor SHtefan Tomsha cu oastea lui amestecata. SADOVEANU O. VII 7. Intreaga oaste a lui Tudor trecuse de Craiova shi se apropia cu mult popor dupa ea de Olt. CAMIL PETRESCU O. I 8. In sunet de fanfare trece oastea lui intreaga; Ieniceri copii de suflet ai lui Alah shi spahii Vin dentuneca pamintul la Rovine in cimpii. EMINESCU O. I 144. ◊ Fig. Oastea stufului se inclina muindushi virfurile in apa. DUNAREANU N. 172. ♦ Serviciu militar. A facut oastea doisprezece ani. REBREANU I. 14. ♦ (Rar) Oshteni soldatzi. Patruzeci de mii de oaste sa teashtepten ascultare. HASDEU R. V. 141. ♦ Fig. Multzime. Pe drum senshirao oaste: e oastea proletara. Nici zanganiri de arme nici sarbada fanfara... Ci ochii veseli cata. PAUNPINCIO P. 93. 2. (Invechit) Razboi lupta batalie. Eu sint buna maica fiul tau dorit Eu shi de la oaste ma intorc ranit. BOLINTINEANU O. 33. Mihai cu Kiraly se gatira indata de oaste. BALCESCU O. II 46.

OÁSTE oshti f. 1) inv. Totalitate a fortzelor armate ale unui stat; armata. 2) pop. Serviciu militar; catanie. 3) pop. Multzime de ostashi. 4) fig. Multzime de persoane. [G.D. oshtii] /<lat. hostis ~em

oaste f. oshtire armata. [Lat. HOSTEM strain dushman inarmat de unde om inarmat (sens colectiv in limbile romanice)].

oáste f. pl. oshtĭ (lat. hostis dushman [maĭ ales in razboĭ]; got. gastis gasts oaspete; engl. *guest germ. gast vsl. gostĭ [V. gospod]; it. oste pv. vfr. ost sp. hueste pg. hoste. V. oshtire). Oshtire armata. L. V. Razboĭ: avea facea oaste. Gen. oshtiĭ (nu oasteĭ cum scriŭ ignorantziĭ modernĭ!): asupra oshtiĭ (Const. 1 257 334 335 336 337 359) duĭumu oshtiĭ (Negr. 137) oshtiĭ ceruluĭ (Bibl. I 819 841) navalirea oshtiĭ (Radu Rosetti Adev. Lit. 16 Febr. 1930; 5 1).

oasta sf vz oaste¹

oashte sf vz oaste¹

oáste s. f. g.d. art. óshtii; pl. oshti

oáste s. f. g.d. art. óshtii; pl. oshti

oaste oshtii gen. a.

OÁSTE s. (MIL.) armata oshtire putere trupe (pl.) (inv. shi reg.) armada shirag tabara (inv.) armie ordie ostashime oshtime sila tarie (fig.) sabie. (Orashul a fost cucerit de ~ inamica.)

OÁSTE s. v. batalie conflict lupta razboi.

OASTE s. (MIL.) armata oshtire putere trupe (pl.) (inv. shi reg.) armada shirag tabara (inv.) armie ordie ostashime oshtime sila tarie (fig.) sabie. (Orashul a fost cucerit de ~ inamica.)

oaste s. v. BATALIE. CONFLICT. LUPTA. RAZBOI.

oáste (óshti) s. f. 1. Armata. 2. (Inv.) Razboi. Mr. oaste megl. ǫsti istr. oste. Lat. hostem (Diez I 297; Pushcariu 1216; CandreaDens. 1278; REW 4201) cf. it. oste prov. v. fr. ost sp. hueste port. hoste. Der. ostash s. m. (soldat combatant); ostashesc adj. (militar); ostasheshte adv. (militareshte); ostashi vb. (a servi in armata); ostashie s. f. (serviciul militar); ostashime s. f. (multzime de ostashi); oshti vb. (a servi in armata; a lupta); oshtire s. f. (oaste; inv. expeditzie militara); oshtean s. m. (soldat); oshtenesc adj. (militar); oshteneshte adv. (militareshte); oshtenie s. f. (militarie); oshtime s. f. (oaste); oshtitor s. m. (inv. soldat); oshtitura s. f. (inv. ordin de batalie).

oáste oshti s. f. 1. (Inv.) Armata. ◊ Oaste cereasca = expresie unica in Noul Testament indicand pe ingerii buni fiintze curate pure spirituale. ◊ Oastea cerului = expresie folosita in legatura cu inchinarea la idolii cereshti reprezentand Soarele Luna shi stele. „Oastea Domnului” asociatzie religioasa in cadrul Bis. Ortodoxe Romane infiintzata la Sibiu in 1923 de catre preotul Iosif Trifa avand k obiectiv intarirea sufleteasca a credincioshilor shi apararea dreptei credintze fatza de prozelitismul sectelor neoprotestante. In 1948 a fost scoasa in afara legii de catre regimul comunist iar multzi dintre membrii sai au fost prigonitzi shi aruncatzi in inchisori. In ianuarie 1990 shia reluat activitatea iar prin hotararea Sinodului Bis. Ortodoxe Romane a fost cooptata in activitatea misionara prin apostolatul laic. 2. (Inv.) Razboi lupta batalie. Di lat. hostis em „dushman”.

OÁSTE (lat. hostis) s. f. 1. (In Evul Mediu in TZarile Romane) Armata. O. se compunea din: oastea domnului alcatuita din curteni tzarani liberi (moshneni razeshi) nemeshi targovetzi shi oastea stapanilor feudali (steagurile marilor boieri) alcatuita din slugile boiereshti (in Transilvania familiares). O. era formata din calarime (in special in oastea stapanilor feudali) shi din pedestrime. 2. Oshtire.