bătălie sf [At: VĂCĂRESCUL, IST. 260 / V: (nob) ~ărie / Pl: ~ii / E: it battaglia] 1 Desfășurare a unei acțiuni militare de luptă în cursul unui război Si: bătaie (21). 2 (Fig) Eforturi comune făcute în vederea îndeplinirii unei acțiuni importante (și urgente).

BĂTĂLÍE, bătălii, s. f. 1. Ansamblu de ciocniri prin care se caută obținerea de rezultate militare importante, angajînd numeroase forțe de uscat, aeriene și navale, ale trupelor proprii și ale agresorului, desfășurate pe spații întinse și într-un timp mai mult sau mai puțin îndelungat; luptă, bătaie; război. Poveștile bătrîne și glumețe ale ostașilor înălbiți în bătălie și nevoi. EMINESCU, N. 3. Bătălia de la Zărnești din 21 august 1690, cîștigată de Brîncoveanu cu armata romînă și turcească, fu cea din urmă în care vechile noastre legioane se luptară în mare bătălie rînduitî. BĂLCESCU, O. I 21. 2. Fig. Încordare, efort, mobilizare în vederea îndeplinirii unui pán de muncă propus. Pentru realizarea planurilor noastre, pentru transformarea lor în realitate, este necesară mobilizarea tuturor eforturilor oamenilor muncii, antrenarea tuturor celor ce muncesc în bătălia pentru îndeplinirea planului. Aceasta este una din sarcinile statului de democrație populară. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 670.

BĂTĂLÍE, bătălii, s. f. Ansamblu de ciocniri prin care se caută obținerea de rezultate militare importante, angajând numeroase forțe armate, desfășurate pe spații întinse și într-un timp mai mult sau mai puțin îndelungat; luptă. ♦ Fig. Încordare, efort în vederea îndeplinirii unui scop. Bătălia pentru îndeplinirea planului. – Ngr. batalia (<it.).

BĂTĂLÍE ~i f. pop. 1) Luptă de mari proporții între două state sau două forțe armate ostile; război. ~ decisivă. 2) fig. Efort depus pentru îndeplinirea unui scop. [Art. bătălia; G.-D. bătăliei; Sil. -li-e] /<ngr. batália

bătălie f. 1. bătaie mare, răsboiu între două oștiri dușmane: bătălia de la Călugăreni; 2. ordinea în care se luptă oștile; 3. expedițiune, stare de vrăjmășie între două popoare: au pornit la bătălie. [Formă modernă în raport cu bătaia (după serb. BATALIĬA), de care s’a diferențiat sub raportul sensului].

bătălíe f. (ngr. batália, d. it. battáglia, de unde și sîrb. batalija. V. bătaĭe). Luptă între armate.

bătălíe s. f., art. bătălía, g.-d. art. bătălíei; pl. bătălíi, art. bătălíile

bătălíe s. f., art. bătălía, g.-d. art. bătălíei; pl. bătălíi, art. bătălíile

BĂTĂLÍE s. luptă, (rar) înfruntare, (înv. și pop.) bătaie, (înv. și reg.) război, (înv.) harță, oaste, toi, (fig.) ciocnire. (Biruitor în ~ de la...)

BĂTĂLIE s. luptă, (rar) înfruntare, (înv. și pop.) bătaie, (înv. și reg.) război, (înv.) harță, oaste, toi, (fig.) ciocnire. (Biruitor în ~ de la... )

Bătălie ≠ pace

bătălíe (bătălíi), s. f. – Luptă, bătaie. It. battaglia, prin intermediul sb. batalija, sau mai puțin probabil, din ngr. μπατάλια.

BĂTĂLIE (AERIANĂ), totalitatea luptelor aeriene (concomitente sau succesive) desfășurate într-o anumită perioadă de timp, pe baza unei concepții unice, cu scopuri operativ-strategice precise: cucerirea supremației aeriene, dezorganizarea transporturilor inamice, distrugerea sau slăbirea potențialului economic al adversarului etc. Bătălie aeroterestră, concepție unitară care presupune sprijinirea tancurilor și a infanteriei de către aviație, având ca scop nimicirea eșaloanelor 2 ale inamicului concomitent cu acțiunile asupra eșalonului 1, prioitare fiind acțiunile ofensive.

CEȘME, Bătălia de la ~, bătălie desfășurată în golful Ceșme, de pe țărmul turcesc al Mării Egee (iun. 1770), în timpul Răboiului Ruso-Turc (1768-1774), în care flota rusă a distrus pe cea turcă.