OÁSTE oshti s. f. (Invechit shi arhaizant) 1. Armata oshtire. Inca din zorii zilei se mishcase de deasupra Popricanilor SHtefan Tomsha cu oastea lui amestecata. SADOVEANU O. VII 7. Intreaga oaste a lui Tudor trecuse de Craiova shi se apropia cu mult popor dupa ea de Olt. CAMIL PETRESCU O. I 8. In sunet de fanfare trece oastea lui intreaga; Ieniceri copii de suflet ai lui Alah shi spahii Vin dentuneca pamintul la Rovine in cimpii. EMINESCU O. I 144. ◊ Fig. Oastea stufului se inclina muindushi virfurile in apa. DUNAREANU N. 172. ♦ Serviciu militar. A facut oastea doisprezece ani. REBREANU I. 14. ♦ (Rar) Oshteni soldatzi. Patruzeci de mii de oaste sa teashtepten ascultare. HASDEU R. V. 141. ♦ Fig. Multzime. Pe drum senshirao oaste: e oastea proletara. Nici zanganiri de arme nici sarbada fanfara... Ci ochii veseli cata. PAUNPINCIO P. 93. 2. (Invechit) Razboi lupta batalie. Eu sint buna maica fiul tau dorit Eu shi de la oaste ma intorc ranit. BOLINTINEANU O. 33. Mihai cu Kiraly se gatira indata de oaste. BALCESCU O. II 46.