Definitzia cu ID-ul 931457:
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
TÁBARA tabere s. f. 1. Loc (intarit) unde statzioneaza oastea (in corturi sau sub cerul liber) un timp mai indelungat. V. bivuac lagar cantonament. Dupa ce ajunsera a douazi la tabara Nohailor [prietenii] cazura la hodina. SADOVEANU O. VII 145. Se trimisera multzime de deputatzi in tabara turceasca. BOLINTINEANU O. 262. ◊ Expr. A lega tabara v. lega (I 5). A infige tabara v. infige (1). ♦ (Cu sens colectiv) Tot ce tzine de o oaste (oameni corturi care animale etc.) care poposeshte intrun loc. Tabara intinsa plina de murmur greu shi de furnicar pestritz se linishtea incetincet in soarele fierbinte. SADOVEANU O. VII 16. Toata tabara cu bogatziile sale cu o suta de steaguri picara in minele moldovenilor. ARHIVA R. I 99. ◊ Expr. A lasa totul (sau toate) tabara = a lasa toate claie peste gramada in dezordine unul peste altul. ♦ Popas; etapa. Drumul cotea in valea SHomuzului intrun loc unde se mai cunoshtea urma de tabara a oshtilor ce dadusera zdruncin craiului Matiash. SADOVEANU F. J. 104. [Amiralul Cicala] ishi urma calea... facind cinsprezece tabere din Constantinopol pina in cimpiile Dobrogii. BALCESCU O. II 79. 2. Ashezare vremelnica in corturi; campament. Se afla in popas in laturea shoselii la intrarea satului o tabara de nomazi. SADOVEANU E. 45. Vin demi vezi tzara de atitea minuni plina arabii cum stau in taberi cua lor femei shi copii. NEGRUZZI S. II 131. 3. Ashezare situata in cimp sau in padure pentru adapostirea (in corturi) a copiilor elevilor muncitorilor aflatzi la odihna sau pentru antrenamentul sportivilor. Copii ai ceferishtilor au petrecut zile placute in coloniile shi taberele de la munte sau mare. SCINTEIA 1954 nr. 2902. 4. (De obicei determinat prin «de care») Grup de care in mers sau in popas. V. caravana. Tabara de cara a poposit in Poiana TZiganului. SADOVEANU P. 46. Focul taberii sa stins Neagra umbra sa intins. ALECSANDRI P. A. 95. O tabara de care mergea la tirg cu oale. DONICI F. 105. 5. Oaste; ceata; p. ext. multzime gloata. Avea shi dinsul trei feciori SHi iau plecat totzi trei deodata La tabara. COSHBUC P. I 99. La Nicopole vazutai cite tabere sau strins K sa stee inaintemi k shi zidul neinvins. EMINESCU O. I 147. ◊ (In metafore shi comparatzii) De sar rindui [diavolii] asupra mea tabara nu se va infricosha inima mea. STANOIU C. I. 157. ◊ Fig. Ridica tu tabara ta Tu codrule nu te lasa SHi luptate bine! COSHBUC P. I 237. 6. Grup opus altui grup; grupare partid sau front politic asociatzie formata din mai multe partide sau chiar natziuni shi state care lupta pentru o cauza comuna. V. lagar. Ash fi rabdat sa fii din tabara cealalta teash fi admirat chiar... vazind cum renuntzi la tot pentru religia ta noua. DEMETRIUS C. 54. (Glumetz) Napucasem inca bine sa ma ashez pe spetele Pisicutzii cind sosira shi cinii shi lupta se incepu crincena intre cele doua tabere dushmane. HOGASH M. N. 186. Pl. shi: taberi (SADOVEANU O. VIII 219 BOLINTINEANU O. 34 NEGRUZZI S. II 131).