CANTONAMÉNT cantonamente s. n. 1. Instalare temporara a unor unitatzi militare intro localitate in afara cazarmii; loc unde sunt instalatzi cei cantonatzi. 2. Loc de cazare special amenajat shi perioada de timp in care o echipa sau un lot de sportivi se pregatesc in comun (in vederea participarii la o competitzie de amploare). Din fr. cantonnement.

cantonamént sn [At: CAMILAR N. I 426 / Pl: ~e / E: fr cantonnement] 1 Statzionare vremelnica (a unei unitatzi militare) intro localitate in afara cazarmei. 2 Loc unde sunt instalatzi cei cantonatzi (1). 3 Loc de cazare special amenajat unde o echipa sau un lot sportiv se pregatesc in comun (in vederea participarii Ia o competitzie de amploare). 4 Perioada de timp cat o echipa se afla in cantonament (3).

CANTONAMÉNT cantonamente s. n. 1. Statzionare vremelnica (a unor unitatzi militare) intro localitate in afara cazarmei; loc unde sunt instalatzi cei cantonatzi. 2. Loc de cazare special amenajat shi perioada de timp in care o echipa sau un lot de sportivi se pregatesc in comun (in vederea participarii la o competitzie de amploare). Din fr. cantonnement.

CANTONAMÉNT cantonamente s. n. 1. Statzionare vremelnica (mai ales a trupelor militare) intro localitate; locul unde sint instalatzi cei cantonatzi. V. popas. 2. (Sport) Loc special amenajat in care un grup de sportivi se pregateshte printrun antrenament shtiintzific in vederea realizarii unor performantze maxime.

CANTONAMÉNT cantonamente s. n. Statzionare vremelnica (a unor unitatzi militare) intro localitate; loc unde sunt instalatzi cei cantonatzi. ♦ Loc special amenajat in care un grup de sportivi se pregateshte in vederea unei competitzii. Dupa fr. cantonnement.

CANTONAMÉNT s.n. Statzionare vremelnica (a trupelor in marsh) intro localitate; loc unde sunt cantonate trupe. ♦ (Sport) Loc amenajat special pentru antrenamentul sportivilor. [Cf. fr. cantonnement].

CANTONAMÉNT s. n. 1. statzionare vremelnica (a trupelor in marsh) intro localitate; loc unde sunt cantonate trupe. 2. loc amenajat pentru antrenamentul sportivilor. (< fr. cantonnement)

CANTONAMÉNT ~e n. 1) Popas intro localitate a unei trupe militare in marsh; campament; tabara; bivuac; lagar. 2) Loc unde sunt cantonate trupele; cartier. 3) Loc de cazare a sportivilor in timpul antrenamentelor speciale. ~ de alpinishti. /<fr. cantonnement

cantonament n. gazduirea provizorie a unei trupe la sateni.

*cantonamént n. pl. e (fr. cantonnement). Locu unde cantoneaza trupele militare (casa orĭ un adapost oarecare permanent). V. bivuac.

cantonamént s. n. pl. cantonaménte

cantonamént s. n. pl. cantonaménte

CANTONAMÉNT s. 1. (MIL.) tabara (reg.) stanishte. (~ al oshtilor.) 2. (SPORT) tabara. (~ul de box de la Sinaia.)

CANTONAMENT s. 1. (MIL.) tabara (reg.) stanishte. (~ al oshtilor.) 2. (SPORT) tabara. (~ de box de la Sinaia.)

CANTONAMENT (< fr.) s. n. 1. (MILIT.) (Loc de) instalare temporara a trupelor intro localitate in afara cazarmii. 2. (SPORT) Loc de cazare shi perioada de timp in care se desfashoara pregatirea in comun a unei echipe sau a unui lot de sportivi in vederea participarii la o competitzie de amploare. 3. (EC.) Limitarea drepturilor unui creditor.