RUPTÚRA rupturi s. f. 1. Faptul de a se rupe; intrerupere a continuitatzii materiei. ♦ Incetare a unei actziuni a unor raporturi a relatziilor a colaborarii dintre oameni. 2. Loc in care un obiect este rupt; sfashietura spartura gaura. ♦ Locul unde un teren este rupt de ape de puhoaie. ◊ Ruptura de panta = loc in care porneshte brusc panta unui deal sau a unui munte. 3. Bucata rupta din ceva. ♦ Zdreantza carpa. Rupt² + suf. ura.

ruptura sf [At: DOSOFTEI V. S. noiembrie 158^v/19 / V: (inv) rumt~ / Pl: ~ri / E: rupt¹ + ura] 1 Distrugere a continuitatzii unui material. 2 Despartzire in mai multe bucatzi. 3 (Is) ~ de nori Rupere (13) de nori. 4 Incetare a unei actziuni curmare a unor raporturi legaturi Si: rupere (39). 5 (Ilav) Fara ~ Necontenit. 6 Locul unde un obiect este rupt² (1) Si: crapatura (2) gaura ruptatura sfashietura spartura. 7 Locul unde un teren este rupt de ape. 8 Loc prapastios in curs de surpare. 9 (Is) ~de panta Loc de unde porneshte brusc panta unui deal sau a unui munte. 10 (Reg) Loc cu mai multzi copaci ruptzi (2) (de vant furtuna). 11 (Reg) Drum taiat peste deal pentru a trece dea dreptul cu carul. 12 Bucata rupta (2) din ceva Si: frantura (14). 13 (Prc) Bucata rupta dintro haina. 14 Obiect (de imbracaminte) foarte uzat Si: zdreantza. 15 (Fig; reg) Animal batran shi slab Si: (reg) rabla (4). 16 (Mol) Femeie desfranata. 17 (Inv) Grup desprins dintro colectivitate Si: fractziune (2). 18 (Reg) Hernie (1). 19 (Trs) Cusatura numita „in urma acului”.

RUPTÚRA rupturi s. f. 1. Faptul de a se rupe; intrerupere a continuitatzii materiei fig. a relatziilor a colaborarii dintre oameni. 2. Loc in care un obiect este rupt; sfashietura spartura gaura. ♦ Locul unde un teren este rupt de ape de puhoaie. ◊ Ruptura de panta = loc in care porneshte brusc panta unui deal sau a unui munte. 3. Bucata rupta din ceva. ♦ Zdreantza carpa. Rupt² + suf. ura.

RUPTÚRA rupturi s. f. 1. Faptul de a se rupe; intrerupere a continuitatzii materiei fig. a relatziilor a colaborarii intre oameni. Se gindea cu groaza... la clipa cind ruptura va veni totushi odata. REBREANU I. 83. Se temea sa impinga lucrurile pina la o ruptura. GHTCA A. 31. 2. Locul unde un obiect este rupt; sfishietura gaura (intrun material tzesut); spartura crapatura (intrun corp tare). Dincolo pe malul celalalt... se zareshte pina shi ruptura parapetului de scinduri putrede. CAMIL PETRESCU O. II 38. O ruptura a covorashului din dreptul patului imi puse piedica shi cazui. BASSARABESCU S. N. 22. ♦ Locul unde un teren este rupt (de ape de puhoaie). Cu timplele vijiind razbi in ruptura de mal in latratul ascutzit shi intaritat al cinelui. SADOVEANU B. 226. E cladita chiar in ruptura ripei k shi casele vecine. CAMIL PETRESCU O. II 237. ◊ Ruptura de panta = loc in care creshte brusc panta unui deal sau o unui munte. 3. Bucata rupta din ceva. O multzime de gateje shi de rupturi de copaci. SBIERA P. 67. ◊ Fig. Cupola [tunului] miroase a pulbere shi prin ea se jucau rupturi de nori de fum. SANDUALDEA U. P. 135. ♦ Obiect de imbracaminte foarte uzat; zdreantza. Ai chiar nebunit de tot de portzi ruptura aceea de palarie pe cap. RETEGANUL P. I 7. Il spala shil primeni cu nishte rupturi de haine deale sale. ISPIRESCU L. 136.

RUPTÚRA s. f. 1. rupere. 2. separare intrerupere a legaturilor de prietenie intre persoane state. 3. (med.) lipsa de continuitate intervenita brusc intrun organ. (< fr. rupture)

RUPTÚRA ~i f. 1) Intrerupere a relatziilor cu cineva. 2) Loc unde sa rupt ceva. 3) Parte rupta din ceva. 4) Obiect de imbracaminte vechi shi rupt; zdreantza. /rupt + suf. ~ura

ruptura f. 1. starea lucrului rupt; 2. fig. stricare nimicire: ruptura amicitziei ruptura pacii. [Lat. RUPTURA].

ruptúra f. pl. ĭ (d. rupt saŭ lat. ruptura it. rottura fr. roture sp. pg. rotura). Lucru rupt saŭ locu unde e rupt. Fig. Stricare nimicire: ruptura relatziunilor a paciĭ. Vechĭ shi rumtúra.

ruptúra s. f. g.d. art. ruptúrii; pl. ruptúri

ruptúra s. f. g.d. art. ruptúrii; pl. ruptúri

RUPTÚRA s. 1. gaura spartura (inv.) frantura. (O ~ in corpul unei nave.) 2. v. sfashietura. 3. v. zdreantza. 4. v. petic. 5. (MED.) fractura (pop.) frantura. (~ unui os a unui membru.)

RUPTÚRA s. v. cocota curva femeie de strada fractziune hernie prostituata tarfa.

RUPTURA s. 1. gaura spartura (inv.) frintura. (O ~ in corpul unei nave.) 2. sfishietura spintecatura (inv.) spartura. (~ la o haina.) 3. jerpelitura zdreantza (Transilv.) tzira. (Purta o ~ de haina.) 4. petic zdreantza (prin Transilv.) folt. (O ~ dintro camasha veche.) 5. (MED.) fractura (pop.) frintura. (~ unui os a unui membru.)

ruptura s. v. COCOTA. CURVA. FEMEIE DE STRADA. FRACTZIUNE. HERNIE. PROSTITUATA. TIRFA.

RUPTURIDEMÁL s. pl. v. ciuin odagaci sapunaritza.

rupturidemal s. pl. v. CIUIN. ODAGACI. SAPUNARITZA.

RUPTÚRA ruptúri s. f. ~ 4. Hernie. (din rupt + suf. ura sau direct din lat. ruptūra; cf. it. rottura pv. cat. sp. pg. rotura fr. roture)

ruptúra rupturi s.f. 1. Spartura gaura. 2. Toponim (in Gardani) referitor la modul de exploatare a pamantului cu ruptu = in parte. Din rupt + suf. ura (Scriban DEX MDA).

ruptúra i s.f. Toponim in Gardani. Referitor la modul de exploatare a pamantului „cu ruptu” „in parte” (Gardani 134). Din rupt + ura.