spartura sf [At: CORESI TETR. 17 / Pl: ~ri / E: spart² + ura] 1 (Ivr) Spargere (11). 2 Locul unde sa spart un obiect sau un material casabil Si: ciobitura ciocnitura (5) crapatura (2) fisura (1) plesnitura. 3 Spatziu liber produs prin spargere intrun corp tare intrun zid etc. Si: deschizatura (4) gaura (1) ruptura (inv) sparsatura (2). 4 (Rar) Rana adanca produsa prin izbirea de sau cu un obiect taios. 5 (Asr) Defileu (1). 6 (Reg) Carie dentara. 7 Bucata rezultata din spargerea (11) faramitzarea sau taierea unui obiect Vz ashchie breane ciob harb tioc tzandara. 8 Sistem de sfaramare a unor minerale. 9 (Ban; Buc) Casa darapanata shi saracacioasa. 10 (Ivp) Ruptura intrun obiect de imbracaminte sau incaltzaminte intrun material textil hartie etc. 11 (Reg) Rascroiala manecii. 12 (Trs; Mol) Teren despadurit shi transformat in pashune sau in loc arabil. 13 (Trs; Mol) Ogor arat prima oara dupa o pauza de mai multzi ani. 14 (Reg) Luminish de padure. 15 (Trs) Mancau¹. 16 (Fig) Rupere a unei unitatzi Si: despartzire (1) scindare. 17 (Fig; pex) Dezbinare (3).

SPARTÚRA sparturi s. f. 1. Gaura deschizatura (produsa prin spargere prin distrugere sau rupere). Umbrele amurgurilor intrau prin sparturi prin coltzurile ruinii. SADOVEANU O. III 583. Peretzii varuitzi de curind deabia se vad prin sparturile gardului. REBREANU I. 10. In cealalta parte a shurii shtiam o spartura. Pe acolo in bataia lunii ash fi putut vedea tot. DUNAREANU N. 36. ◊ (Poetic) Se vede oishtea caruluimare printro spartura din norii negri. DUMITRIU P. F. 21. Soarele se ivi intro spartura de nouri aprinzind mii de curcubeie pe cimpurile inzapezite. REBREANU N. 96. ♦ Deschizatura. Nu i se vede decit bratzul gol care iese printro spartura a valului shi in care tzine o faclie de ceara. NEGRUZZI S. III 379. 2. (Mai ales la pl.) Bucata rezultata in urma spargerii unui obiect; ciob ashchie. Spre sudest de satul Ibaneshti este o silishte veche... unde se gasesc inca bucatzi de fier hirburi sparturi de caramida shi alte obiecte vechi. ODOBESCU S. II 225. ♦ (Rar) Schija. La sfirshitul bombardamentului o spartura mare ma atinse pe mina. CAMIL PETRESCU U. N. 375. 3. Fig. Dezbinare disensiune ruptura.

SPARTÚRA ~i f. 1) Deschizatura produsa prin spargere. 2) fig. Dezbinare provocata de nepotrivirea unor interese. /spart + suf. ~ura

spartura f. 1. efectul spargerii; 2. locul unde s’a spart gaura.

spartúra f. pl. ĭ. Rezultatu spargeriĭ gaura intr’un plan: peatra a facut o spartura in geam ghiuleaua in zid.

spartúra s. f. g.d. art. spartúrii; pl. spartúri

spartúra s. f. g.d. art. spartúrii; pl. spartúri

SPARTÚRA s. 1. ciobitura ciocnitura crapatura fisura plesnitura. (~ unui vas de lut.) 2. ciob harb tzandara (reg.) breanc (Ban.) tioc. (O ~ dintro oala de lut.) 3. deschizatura gaura. (A patruns printro ~.) 4. gaura ruptura (inv.) frantura. (O ~ in corpul unei nave.)

SPARTÚRA s. v. chei defileu ruptura sfashietura spintecatura stramtoare.

SPARTURA s. 1. ciobitura ciocnitura crapatura fisura plesnitura. (~ a unui vas de lut.) 2. ciob hirb tzandara (reg.) breanc (Ban.) tioc. (O ~ dintro oala de lut.) 3. deschizatura gaura. (A patruns printro ~.) 4. gaura ruptura (inv.) frintura. (O ~ in corpul unei nave.)

spartura s. v. CHEI. DEFILEU. RUPTURA. SFISHIETURA. SPINTECATURA. STRIMTOARE.