SPART², -Ă, sparți, -te, adj. 1. Prefăcut în bucăți, în cioburi; plesnit, crăpat; găurit. ◊ Expr. (A fi) mână spartă = (a fi) risipitor. A mânca de parc-ar fi spart, se spune cuiva sau despre cineva care mănâncă foarte mult și cu lăcomie. ♦ (Despre lemne) Tăiat în bucăți mici (potrivite pentru a fi arse în sobă). ♦ (Despre pământ) Răscolit, plin de gropi. ♦ (Rar; despre butoaie) Desfundat. ♦ Fig. (Despre sunete) Lipsit de sonoritate, răgușit, dogit. 2. (Despre ziduri, clădiri) Stricat, dărăpănat, ruinat. ♦ (Despre obiecte de încălțăminte, de îmbrăcăminte) Rupt, uzat, tocit. – V. sparge.

spart², ~ă [At: ALEXANDRIA (1794), 6/15 / Pl: ~rți, ~e / E: sparge] 1 a Desființat prin îndepărtarea elementelor componente în direcții diferite Si: destrămat² (3), dispersat (1), dizolvat (2), împrăștiat, răsfirat, răspândit, răzlețit, (rar) vânturat, (pop) răzuit, (îrg) rășchirat², (înv) spârcuit², (reg) vârzuit. 2 a (Înv; d. așezări omenești, unități teritorial-administrative etc.) Desființat² (1). 3 a (Pex; d. așezări omenești, unități teritorial-administrative etc.) Dezorganizat (1). 4 a (Pex; d. așezări omenești, unități teritorial-administrative etc.) Decăzut² (1). 5 a (Înv; d. oștiri, grupuri de oameni înarmați etc.) Împrăștiat. 6 a (Pex; d. oștiri, grupuri de oameni înarmați etc.) Înfrânt. 7 a (Pex; d. oștiri, grupuri de oameni înarmați etc.) Nimicit. 8 a (D. adunări, petreceri, jocuri etc.) Încheiat prin împrăștierea participanților. 9 a (D. corpuri solide) Prefăcut prin lovire, prin presare etc. în bucăți mici Si: sfărâmat² (1), zdrobit. 10 a (Pex; d. corpuri solide) Sfărâmat² (2). 11 a (D. corpuri solide) Căruia i s-au produs prin lovire, prin presare etc. crăpături, plesnituri Si: ciobit (2), ciocnit² (2), crăpat² (1), fisurat², plesnit, pocnit. 12 a (Reg; fam; îe) A fi cu norocul ~ în fund A fi lipsit de noroc. 13 a (D. instrumente muzicale) Care scoate sunete false, stridente și nemelodioase (ca urmare a lipsei de abordaj, a uzurii etc.). 14 a (Pex) Foarte uzat. 15 a (D. sunete, d. voce, d. râs etc.) Lipsit de muzicalitate. 16-17 av, a (Pex; mai ales d. voce, d. râs etc.) (În mod) alterat prin slăbire și prin îngroșare din cauza inflamării laringelui sau a coardelor vocale Si: dogit (3), hârâit² (2), hârâitor (2), răgușit, (reg) siteav. 18 a (D. capul oamenilor ori al altor ființe sau d. oasele acestuia) Căruia i s-au produs prin lovire puternică fracturi Si: fracturat² (1). 19 a (Pex; d. capul oamenilor ori al altor ființe sau d. oasele acestuia) Care a fost desfăcut în două sau mai multe părți Si: crăpat², despicat² (1). 20 a (D. ființe sau d. părți ale corpului lor) Căruia i s-au produs prin lovire, prin înțepare etc. traumatisme sau răni adânci. 21 a (D. ziduri, construcții, părți de construcții etc.) Căruia i s-a făcut o deschizătură. 22 a (Asr; pex; d. ziduri, construcții, părți de construcții etc.) Dărâmat² (3). 23 a (Pgn; ziduri, construcții, părți de construcții etc.) Distrus (1). 24 a (Îvp; d. terenuri, livezi, pășuni) Desțelenit. 25 a (Pgn; d. terenuri) Arat². 26 a (Pex; d. terenuri) Răscolit. 27 a (D. drumuri) Desfundat² (8). 28 a (D. picături) Desfăcut și împrăștiat în cantități mai mici, prin căderea, prin scurgerea etc., cu un zgomot specific, pe o suprafață tare. 29 a (D. valuri) Desfăcut și împrăștiat în stropi prin izbirea, cu un zgomot specific, de țărm, de stânci, de obiecte tari etc. 30 a (D. lemne tăiate) Desfăcut în bucăți mai subțiri Si: crăpat², despicat², spintecat², (reg) sfărâmat². 31 a (Îvp; d. obiecte de îmbrăcăminte, țesături, hârtii etc.) Sfâșiat (2). 32 a (Îvp; d. obiecte de îmbrăcăminte, țesături, hârtii etc.) Găurit (prin uzare). 33 a (Rar; pex; mai ales d. obiecte de îmbrăcăminte sau d. încălțăminte) Uzat. 34 a (Îs) Broderie ~ă Tip de broderie în care cusătura plină alternează cu părți decupate sau cu găuri. 35 a (D. legume, fructe) Desfăcut în bucăți prin apăsare sau prin lovire puternică care modifică forma și consistența Si: bătut², lovit, storcit, terciuit, zdrobit, (pop) stricat², (reg) mecit, storcoșit.. 36 a (Reg; d. zăpadă) Muiat². 37 a (Reg; d. zăpadă) Topit². 38 a (D. uși, încuietori etc.) Deschis prin forțare Si: forțat² (6), violat. 39 a (D. încăperi, mobile, obiecte etc. încuiate) În care s-a pătruns cu forța în scopul de a face rău, de a fura etc. 40 a (Fam; pex) Prădat². 41 a (Îe) (A fi) mână ~ă (A fi) risipitor. 42 a (Îe) A mânca de parc-ar fi ~ Se spune despre cineva care foarte mult și cu lăcomie.

SPART², -Ă, sparți, -te, adj. 1. Prefăcut în bucăți, în cioburi; plesnit, crăpat; găurit. ◊ Expr. (A fi) mână spartă = (a fi) risipitor. A mânca de parc-ar fi spart, se spune cuiva sau despre cineva care mănâncă foarte mult și cu lăcomie. ♦ (Despre lemne) Tăiat în bucăți mici (potrivite pentru a fi arse în sobă). ♦ (Despre pământ) Răscolit, plin de gropi. ♦ (Rar, despre butoaie) Desfundat. ♦ Fig. (Despre sunete) Lipsit de sonoritate, răgușit, dogit. 2. (Despre ziduri, clădiri) Stricat, dărăpănat, ruinat. ♦ (Despre obiecte de încălțăminte, de îmbrăcăminte) Rupt, uzat, tocit. – V. sparge.

SPART², -Ă, sparți, -te, adj. 1. Prefăcut în cioburi, sfărîmat (sau numai plesnit, crăpat). Geamurile sparte căscau guri negre în pereți. Pe ușile deschise larg, unii intrau și alții ieșeau ca la moară. REBREANU, R. II 200. Trase o dată ș-altă dată: Parcă-i fu iarba udată și cremenea-n flintă spartă. ȘEZ. II 77. Rîde ciob de oală spartă, se spune despre cineva care-și bate joc de altul pentru un cusur pe care îl are el însuși. ◊ Expr. A plăti oalele sparte v. oală. (A fi) mînă spartă = (a fi) risipitor. (Cu parafrazarea expresiei) Eu, știi, cu mîna spartă, născut risipitor, De tot ce-i scump, tablouri, cai, arme, iubitor. ALECSANDRI, T. II 135. A fi gură spartă v. gură. A mînca de parc-ar fi spart = a mînca mult, cu lăcomie. ♦ (Despre piele, p. ext. despre diferite părți ale corpului) Crăpat, cu crăpături. Au tălpile pline de bube. Au tălpile sparte. STANCU, D. 165. ♦ (Despre lemne) Tăiat în bucăți mici, potrivite pentru a fi arse în sobă. ♦ (Despre pămînt) Plin de gropi, răscolit. Un cîmp uriaș, răscolit, spart, cu gloduri arse. SAHIA, N. 15. ♦ (Rar, despre butoaie) Deschis, desfundat. Trei zile n-a fost noapte, ci numai senin și veselie, vinul curgea din butii sparte și chiotele despicau bolta ceriului. EMINESCU, N. 4. ♦ Fig. (Despre sunete) Lipsit de timbru, răgușit. Zicea cu glas spart. DUMITRIU, N. 136. Îngrozit, tata s-a trîntit la pămînt, strigînd cu vocea spartă: culcat! Șrapnela. SAHIA, N. 61. Glasul ei era răgușit, spart. VLAHUȚĂ, O. A. III 141. 2. (Despre ziduri, clădiri) Stricat, ruinat, dărăpănat. Cînd răsărea dintre stînci bătrîne luna cea palidă ca fața unei fete moarte, atunci vedea... un castel numai pietre și ziduri sparte. EMINESCU, N. 13. E o căsuță veche și spartă, mică. BOLLIAC, O. 92. 3. (Despre obiecte de încălțăminte și de îmbrăcăminte) Rupt, găurit. A doua zi, Oarță se ivise tot... cu opincile sparte. C. PETRESCU, R. DR. 51. Are mîndra nouă ii: Trei sînt rupte, patru sparte, Două nu se țin pe spate. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 442. ◊ (Prin metonimie) Acești bieți dăscălași, care au fost depozitari limbei și naționalității noastre, duceau o viață zdruncinată, plină de privațiuni și de coate sparte. GHICA, S. 52.

SPART ~tă (~ți, ~te) înv. (despre oștiri) 1) Care este împrăștiat. 2) (despre obiecte) Care este prefăcut în cioburi; sfărâmat; crăpat. /v. a (se) sparge

spart a. împrăștiat: oștire, spartă și risipită BĂLC.; 2. sfărâmat: un geam spart; 3. risipitor: mână spartă, ║ n. sfârșit: a ajuns și el la spartul târgului.

1) spart, -ă adj. (d. sparg). Mină spartă, om risipitor. A plăti oalele sparte, a despăgubi. S. n. La spartul tîrguluĭ, cînd s’a sfirșit o adunare, o petrecere, o întreprindere: de ce-aĭ venit și tu tocmaĭ la spartu tîrguluĭ?

SPART adj. 1. ciobit, ciocnit, crăpat, fisurat, plesnit. (Vas de lut ușor ~.) 2. crăpat, despicat, spintecat, tăiat. (Lemne de foc ~.) 3. găurit. (O cratiță ~.) 4. forțat, stricat. (Încuietoare ~; lacăt ~.) 5. v. jefuit. 6. străpuns. (Front ~.)

SPART adj. v. bătut, biruit, distrus, hârâit, hârâitor, împrăștiat, înfrânt, învins, nimicit, răgușit, risipit, rupt, sfărâmat, sfâșiat, spintecat, uzat, zdrobit.

SPART adj., s. v. cheltuitor, risipitor.

spart adj., s. v. CHELTUITOR. RISIPITOR.

spart adj. v. BĂTUT. BIRUIT. DISTRUS. HÎRÎIT. HÎRÎITOR. ÎMPRĂȘTIAT. ÎNFRÎNT. ÎNVINS. NIMICIT. RĂGUȘIT. RISIPIT. RUPT. SFĂRÎMAT. SFÎȘIAT. SPINTECAT. UZAT. ZDROBIT.

SPART adj. 1. ciobit, ciocnit, crăpat, fisurat, plesnit. (Vas de lut ușor ~.) 2. crăpat, despicat, spintecat, tăiat. (Lemne de foc ~.) 3. găurit. (O cratiță ~.) 4. forțat, stricat. (Încuietoare ~; lacăt ~.) 5. străpuns. (Front ~.)

a avea o chintă spartă expr. (intl.) 1. a nu avea logistica necesară pentru executarea unei acțiuni ilicite. 2. a nu dispune de suficienți oameni pentru desfășurarea unei acțiuni ilicite

a fi mână spartă expr. a fi risipitor / cheltuitor.

a intra la chintă spartă expr. (intl.) a găsi omul sau obiectul care-i lipsea cuiva.

a mânca ca un lup / ca un spart / de parcă ar fi spart expr. a mânca cu poftă, cu lăcomie, mestecând și înghițind rapid.

a plăti oalele sparte (ale cuiva) expr. a suporta plata unor daune.

a plăti oalele sparte de altcineva expr. a fi învinuit pe nedrept, a fi tras la răspundere pentru o faptă comisă de cineva.

chintă spartă expr. 1. (cărt.) suită de cinci cărți din care lipsește una. 2. (intl.) ghinion. 3. (intl.) acțiune fără șanse de reușită.

gură bogată / spartă expr. 1. persoană vorbăreață. 2. persoană indiscretă.

mână spartă expr. om risipitor.