opțiuni
  • info

8 definiții pentru răscolit

Explicative DEX

RĂSCOLÍT, -Ă, răscoliți, -te, adj. 1. În dezordine, răvășit. 2. (Despre pământ) Scurmat, râcâit; (despre praf, valuri etc.) stârnit, spulberat. 3. Agitat, tulburat. – V. răscoli.

RĂSCOLÍT, -Ă, răscoliți, -te, adj. 1. În dezordine, răvășit. 2. (Despre pământ) Scurmat, râcâit; (despre praf, valuri etc.) stârnit, spulberat. 3. Agitat, tulburat. – V. răscoli.

răscolit1 sn [At: CADE / Pl: ~uri / E: răscoli] (Reg) 1 Răscol1 (1). 2 Alesul mieilor de oi.

răscolit2, ~ă a [At: ALEXI, W. / Pl: ~iți, ~e / E: răscoli] 1 În neorânduială Si: răvășit2 (1). 2 (D. pământ) Scormonit. 3 (D. pământ) Săpat. 4 Stârnit2 (1). 5 Agitat2. 6 (Fig) Tulburat sufletește.

RĂSCOLÍT, -Ă, răscoliți, -te, adj. 1. În dezordine; răvășit. Frusinica își simți obrajii mîngîiați de vînt, pletele răscolite, ochii umeziți. MIHALE, O 501. 2. (Despre pămînt) Scurmat, rîcîit, scormonit. Pămîntul își încălzise repede stratul răscolit al arăturilor, fapt care împinse pe țăranii întovărășiți să înceapă mai devreme semănatul bumbacului. MIHALE, O. 489. [Cîmpul Mărășeștilor] mi l-am închipuit din copilărie un cîmp uriaș, răscolit, spart, cu gloduri arse. SAHIA, N. 15. 3. Pus în mișcare, pornit; frămîntat, agitat, tulburat; (despre pulbere, praf) stîrnit, spulberat. Toate erau liniștite, și dinspre Cucuteni nu se zărea pulbere răscolită. SADOVEANU, O. VII 128. Glasuri felurite porniră și se-ncrucișară în mulțimea răscolită. REBREANU, R. II 28.

Ortografice DOOM

răscolesc (turbur), -lit prt.

Relaționale

RĂSCOLÍT adj. 1. v. cotrobăit. 2. v. deranjat. 3. (fig.) răvășit.

RĂSCOLIT adj. 1. cotrobăit, scotocit, (înv. și reg.) scorbelit, (reg.) rostopolit. (Toată casa era ~.) 2. deranjat, răvășit, zăpăcit. (Are toate hîrtiile ~.) 3. (fig.) răvășit. (Avea sufletul ~.)

Răscolit ≠ aranjat

Intrare: răscolit
răscolit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răscolit
  • răscolitul
  • răscolitu‑
  • răscolită
  • răscolita
plural
  • răscoliți
  • răscoliții
  • răscolite
  • răscolitele
genitiv-dativ singular
  • răscolit
  • răscolitului
  • răscolite
  • răscolitei
plural
  • răscoliți
  • răscoliților
  • răscolite
  • răscolitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răscolit, răscolităadjectiv

  • 1. În dezordine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: răvășit antonime: aranjat
    • format_quote Frusinica își simți obrajii mîngîiați de vînt, pletele răscolite, ochii umeziți. MIHALE, O 501. DLRLC
  • 2. Despre pământ: râcâit, scormonit, scurmat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: râcâit scormonit scurmat
    • format_quote Pămîntul își încălzise repede stratul răscolit al arăturilor, fapt care împinse pe țăranii întovărășiți să înceapă mai devreme semănatul bumbacului. MIHALE, O. 489. DLRLC
    • format_quote [Câmpul Mărășeștilor] mi l-am închipuit din copilărie un cîmp uriaș, răscolit, spart, cu gloduri arse. SAHIA, N. 15. DLRLC
    • 2.1. Despre praf, valuri etc.: spulberat, stârnit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: spulberat stârnit
      • format_quote Toate erau liniștite, și dinspre Cucuteni nu se zărea pulbere răscolită. SADOVEANU, O. VII 128. DLRLC
  • 3. Pus în mișcare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: agitat frământat pornit tulburat
    • format_quote Glasuri felurite porniră și se-ncrucișară în mulțimea răscolită. REBREANU, R. II 28. DLRLC
etimologie:
  • vezi răscoli DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.