tocit¹ sn [At: BARITZIU P. A. I 385 / E: toci³] 12 Tocire (23). 34 (Fam; fig) Toceala (45).

tocit² ~a a [At: LB / Pl: ~itzi ~e / E: toci³] 1 (D. obiecte cu varf ascutzit sau cu taish) Cu taishul sau cu ascutzishul uzat Si: (inv) tampit (1). 2 (D. obiecte tzesaturi etc.) Care sa deteriorat prin intrebuintzare indelungata frecare lovire etc. Si: ros uzat. 3 (Reg; d. pietrele morii) Neferecat. 4 (Fam; fig; d. simpatii stari sentimente etc.) Care a pierdut din intensitate Si: amortzit slabit. 5 (Fam; fig; d. cuvinte fraze etc.) Banalizat prin repetare deasa Si: rasuflat. 6 (D. par) Cu firul despicat la capat Si: (reg) tarcavit. 7 (Fam; fig; d. lectzii teme etc.) Invatzat mecanic.

TOCÍT A tocitzi te adj. (Despre obiecte taioase sau ascutzite) Care nu mai taie cu taishul ingroshat. Bat shintorc pe nicovala Fiarele de plug tocite SHi leascut k pe cutzite. D. BOTEZ F. S. 76. ♦ Ros uzat. In halatul ei tocit... se plimba prin camera. DUMITRIU N. 51. Banii de arama de argint de aur sint shtershi tocitzi lucioshi. Au trecut prin mii shi mii de miini omeneshti. STANCU U.R.S.S. 122.

tocit a. 1. care nu e ascutzit; 2. fig. slabit uzat.

tocít a adj. Care shĭa stricat virfu saŭ taishu: cutzit tocit. Fig. Slabit uzat.

TOCÍT adj. 1. shtirb shtirbit. (Cutzit ~.) 2. scalciat. (Tocuri ~.) 3. degradat deteriorat ponosit ros stricat uzat. (Haine ~.)

TOCÍT adj. v. banalizat stereotip stereotipic.

TOCIT adj. 1. shtirb shtirbit. (Cutzit ~.) 2. scilciat. (Tocuri ~.) 3. degradat deteriorat ponosit ros stricat uzat. (Haine ~.)

tocit adj. v. BANALIZAT. STEREOTIP. STEREOTIPIC.

Tocit ≠ ascutzit