6 definiții pentru dărăpănat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DĂRĂPĂNÁT, -Ă, dărăpănați, -te, adj. (Despre construcții) Gata să se dărâme, deteriorat; p. ext. năruit, surpat. – V. dărăpăna.
DĂRĂPĂNÁT, -Ă, dărăpănați, -te, adj. (Despre construcții) Gata să se dărâme, deteriorat; p. ext. năruit, surpat. – V. dărăpăna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
dărăpănat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: dărăpăna] 1-3 Dărăpănare (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dărăpănat2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: dărăpăna] (D. construcții) 1 Gata să se dărâme Si: deteriorat. 2 (Pex) Năruit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DĂRĂPĂNÁT, -Ă, dărăpănați, -te, adj. (Despre construcții) Gata să se dărîme, deteriorat; p. ext. năruit, prăbușit, surpat. Afară ploua rar, în stropi mari, iar vîntul învăluia ploaia și o trîntea chiuind în hanul dărăpănat. SADOVEANU, O. I 139. Casa mamei-mari era mohorîtă, dărăpănată, înecată în bălării uriașe. GALACTION, O. I 9. Un soi de terasă... de la ultimul etaj al unei clădiri vechi, dărăpănate. CAMIL PETRESCU, T. I 307. S-au descoperit, adîncite în pămînt, rămășițele unei cetăți dărăpănate, de pe vremea luptelor lui Traian cu dacii. VLAHUȚĂ, O. A. II 133.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DĂRĂPĂNÁT adj. 1. v. ruinat. 2. dărâmat, năruit, prăbușit, prăvălit, risipit, surpat, (pop.) hâit. (O construcție ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DĂRĂPĂNAT adj. 1. degradat, măcinat, părăginit, prăpădit, ruinat, stricat, (reg. și fam.) părăduit, (reg.) răntuit. (O casă ~.) 2. dărîmat, năruit, prăbușit, prăvălit, risipit, surpat, (pop.) hîit. (O construcție ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
dărăpănat, dărăpănatăadjectiv
- 1. (Despre construcții) Gata să se dărâme. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: deteriorat
- Afară ploua rar, în stropi mari, iar vîntul învăluia ploaia și o trîntea chiuind în hanul dărăpănat. SADOVEANU, O. I 139. DLRLC
- Casa mamei-mari era mohorîtă, dărăpănată, înecată în bălării uriașe. GALACTION, O. I 9. DLRLC
- Un soi de terasă... de la ultimul etaj al unei clădiri vechi, dărăpănate. CAMIL PETRESCU, T. I 307. DLRLC
- S-au descoperit, adîncite în pămînt, rămășițele unei cetăți dărăpănate, de pe vremea luptelor lui Traian cu dacii. VLAHUȚĂ, O. A. II 133. DLRLC
-
etimologie:
- dărăpăna DEX '98 DEX '09