deschizatúra sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: deschide + atura] 1 Spatziu liber amenajat intrun element de arhitectura sau de constructzie care serveshte pentru circulatzie pentru iluminat aerisit etc. 2 Distantza formata prin deschidere intre toc shi canalul unei ushi sau ferestre. 3 (Pex) Distantza dintre doua bratze sau doua linii care formeaza un unghi. 4 Spatziu liber intre doua lucruri (sau doua partzi constitutive ale unor obiecte) Cf cascatura. 5 Despicatura a unui obiect de imbracaminte prin care se introduc mainile sau capul. 6 (Rar) Adancitura a solului.

DESCHIZATÚRA deschizaturi s. f. Loc liber pe unde se poate patrunde in interiorul unui lucru sau prin care se poate vedea; deschidere. V. gaura intrare. Ishi asheza gura in dreptul deschizaturii shi striga... SAHIA N. 85. Printro deschizatura a copacilor scinteiau privelishtile din vale. IBRAILEANU A. 157. La deschizatura ferestrelor se vede cit de groase sint zidurile. CARAGIALE M. 101.

DESCHIZATÚRA ~i f. 1) Spatziu liber prin care se poate vedea sau prin care se poate patrunde sau ieshi. 2) Distantza dintre doua directzii care pornesc dintrun punct. ~a compasului. /a deschide + suf. ~atura

deschizatura f. loc deschis.

deschizatúra f. pl. ĭ. Spatziŭ deschis: deschizatura ushiĭ deschizatura dintre stilpiĭ poduluĭ.

deschizatúra s. f. g.d. art. deschizatúrii; pl. deschizatúri

deschizatúra s. f. g.d. art. deschizatúrii; pl. deschizatúri

DESCHIZATÚRA s. 1. deschidere gaura orificiu (livr.) apertura (Mold.) borta. (O ~ ingusta intrun zid.) 2. cascatura. (~ intrun obiect.) 3. gaura spartura. (A patruns printro ~.)

DESCHIZATURA s. 1. deschidere gaura orificiu (livr.) apertura (Mold.) borta. (O ~ ingusta intrun zid.) 2. cascatura. (~ intrun obiect.) 3. gaura spartura. (A patruns printro ~.)