SPARTÚRA sparturi s. f. 1. Gaura deschizatura (produsa prin spargere prin distrugere sau rupere). Umbrele amurgurilor intrau prin sparturi prin coltzurile ruinii. SADOVEANU O. III 583. Peretzii varuitzi de curind deabia se vad prin sparturile gardului. REBREANU I. 10. In cealalta parte a shurii shtiam o spartura. Pe acolo in bataia lunii ash fi putut vedea tot. DUNAREANU N. 36. ◊ (Poetic) Se vede oishtea caruluimare printro spartura din norii negri. DUMITRIU P. F. 21. Soarele se ivi intro spartura de nouri aprinzind mii de curcubeie pe cimpurile inzapezite. REBREANU N. 96. ♦ Deschizatura. Nu i se vede decit bratzul gol care iese printro spartura a valului shi in care tzine o faclie de ceara. NEGRUZZI S. III 379. 2. (Mai ales la pl.) Bucata rezultata in urma spargerii unui obiect; ciob ashchie. Spre sudest de satul Ibaneshti este o silishte veche... unde se gasesc inca bucatzi de fier hirburi sparturi de caramida shi alte obiecte vechi. ODOBESCU S. II 225. ♦ (Rar) Schija. La sfirshitul bombardamentului o spartura mare ma atinse pe mina. CAMIL PETRESCU U. N. 375. 3. Fig. Dezbinare disensiune ruptura.