CARPA carpe s. f. Bucata de panza sau de stofa (veche) folosita de obicei in gospodarie (la shtergerea prafului a vaselor etc.) k materie prima in industria hartiei etc. ♦ Scutec. ♦ Fig. Om fara personalitate care face intotdeauna orice i se spune. Din bg. karpa sb. krpa.

carpa sf [At: TETRAEV. 218 / V: car~ / Pl: ~pe / E: vsl карпа] 1 Bucata de panza sau de stofa (veche) folosita de obicei in gospodarie (la shtergerea pragului a vaselor etc.) k materie prima in industria hartiei etc. Si: petic zdreantza (reg) cartza. 2 Scutec. 3 (Iuz) Bandaj. 4 (Ie) A face pe cineva ~ de shters A vorbi de rau pe cineva. 5 (Iae) A batjocori pe cineva. 6 A avea urechi de ~ A nu auzi bine. 7 (Ie) A avea gura de ~ A nu putea pastra o taina. 8 (Fig) Om fara personalitate care face intotdeauna ce i se spune Si: paceaura om de nimic zdreantza. 9 (Ivp) Basma de obicei colorata care se pune pe cap sau la gat (numai de femei maritate) Si: barish broboada carpoaie marama peshchir shtergar testemel tulpan. 1012 (Ie) A fi (muiere sau nevasta) cu ~pa in cap A fi frumos (fricos sau slab) k o femeie. 13 (Ie) A pus barbatul ~ Femeia comanda in casa. 14 (Ilv) A (shi) pune ~ in cap A se marita. 15 (Ban) Dans popular nedefinit mai indeaproape. 16 (Pop; shis) ~ de bucate Bucata de panza in care se transporta hrana Cf merindar merindaritza. 17 (Pop) Batista. 18 (Is) ~ de credintza Naframa. 19 (Rar) Rochie.

CARPA carpe s. f. Bucata de panza sau de stofa (veche) folosita de obicei in gospodarie (la shtergerea prafului a vaselor etc.) k materie prima in industria hartiei etc. ♦ Scutec. ♦ Fig. Om fara personalitate care face intotdeauna orice i se spune. Din bg. karpa scr. krpa.

CARPA ~e f. 1) Bucata de material textil folosita la shters praful vasele etc.; petica. ~ de praf. 2) Obiect de imbracaminte vechi. 3) depr. Om lipsit de caracter; om de nimic. [G.D. carpei] /<bulg. karpa sb. krpa

carpa f. 1. bucata de stofa veche shi uzata; 2. bucata de panza de shters mobile vase; 3. marama (in Oltenia Tr. shi Mold.). [Slav. KRŬPA].

CÍRPA cirpe s. f. 1. Bucata de pinza sau de stofa veche; zdreantza. Descopar o cirpa rasucita de culoare caramizie sub gulerul soios al tunicii. SAHIA N. 52. Din sul in sul acu descind Val dupa val mambie SHi iatama k ma desprind... Nu cirpa neagra cum am fost Ci marfa buna shi cu rost: Sint coala de hirtie. ANGHELIOSIF C. M. I 70. ◊ Fig. (Adjectival) Moale. Imi erau picioarele cirpa shi te cuprinsese tristetzea shi rushinea. PAS Z. I 313. 2. Bucata de pinza sau de stofa (de obicei tivita in forma dreptunghiulara etc.) folosita in diverse scopuri. Cirpa de vase. ▭ Prescurile facute din faina alba sint puse in cirpa. SLAVICI N. I 57. ♦ Scutec. A spalat cirpele shi a infashat apoi copilul. ♦ (Rar) Basma tulpan. O shuvitza marunta i scapase de sub cirpa neagra de pe cap. DUMITRIU V. L. 14.

círpa f. pl. e (bg. kŭrpa vsl. krŭpa). Vest. Petica pinza ordinara (de shters vasele de inlaturat colbu de acoperit ceva sh. a.). Buc. Un fel de concĭ de lemn invalit in cirpa carel poarta in creshtet femeile maritate. V. otreapa.

carpa s. f. g.d. art. carpei; pl. carpe

carpa s. f. g.d. art. carpei; pl. carpe

CARPA s. 1. buleandra fleandura otreapa petica zdreantza (pop.) treantza (inv. shi reg.) rantie (reg.) paceaura rufa shuleandra tarfa (Mold. Bucov. shi Transilv.) cartza (Mold. shi Bucov.) cotreantza (Transilv.) ronghi (inv. in Mold.) felega. (SHterge praful cu o ~.) 2. v. scutec.

CARPA s. v. basma batista legatura tulpan.

CIRPA s. 1. buleandra fleandura otreapa petica zdreantza (pop.) treantza (inv. shi reg.) rantie (reg.) paceaura rufa shuleandra tirfa (Mold. Bucov. shi Transilv.) cirtza (Mold. shi Bucov.) cotreantza (Transilv.) ronghi (inv. in Mold.) felega. (SHterge praful cu o ~.) 2. scutec (inv. shi reg.) rantie (Mold. shi Bucov.) pelinca. (~ pentru sugaci.)

cirpa s. v. BASMA. BATISTA. LEGATURA. TULPAN.

cirpa (cirpe) s. f. 1. Bucata de pinza sau stofa veche zdreantza. 2. Cirpa de bucatarie. 3. Basma batic. Mr. cirpa megl. corpa. < Sl. krŭpa „cirpa” (Miklosich Slaw. Elem. 27; Lexicon 316; Cihac II 44; Conev 60); cf. bg. kŭrpŭ sb. krpa slov. kerpa. Cf. cirpaci cirpi. Der. cirpitza s. f. (cirpa zdreantza) din sb. krpica (Draganu Dacor. V 339 shi VII 216. [Art. 2035]^[1]

CIRPA (< bg. scr.) s. f. 1. Bucata de pinza sau de stofa veche folosita de obicei in gospodarie in diverse scopuri (shtergerea prafului etc.). ♦ Fig. Om fara personalitate care il poate folosi umili etc. oricine. ♦ (Pop.) Scutec. 2. Desheuri textile folosite k materie prima in industria hirtiei. 3. Pinza subtzire lunga de peste doi metri purtata pe cap de femeile din sudul Transilvaniei. ♦ Basma triunghiulara din pinza industriala sau tzesuta acasa impodobita pe margine cu dantela specifica portului popular din zonele de cimpie din E shi S Romaniei.

carpa carpe s. f. 1. (detz.) scrum obtzinut prin arderea unei carpe pastrat intro cutie de tabla folosit ulterior la aprinderea tzigarilor. 2. individ lipsit de personalitate / ushor de manipulat.

carpa de valoare expr. (intl.) panza.