PETICA petice s. f. (Reg.) Carpa zdreantza. [Var.: péteca s. f.] Din petic.

PÉTICA petice s. f. (Reg.) Carpa zdreantza. [Var.: péteca s. f.] Petic + suf. a.

PÉTICA petice s. f. Cirpa zdreantza. Invaluindushi custura intro petica shi punindo pe coarda la locul ei sashaza pe laitza. MIRONESCU S. A. 42. Cu ochii in lacrami fata lua o petica ishi shterse fatza shi ieshi. DUNAREANU CH. 202. Varianta: péteca s. f.

PÉTICA ~ce f. reg. 1) Bucata de tzesatura veche folosita in anumite scopuri (pentru shtersul prafului pentru spalatul podelelor etc.); carpa. 2) fig. pop. Persoana lipsita de caracter; carpa. /Din petic

pética f. pl. ĭ (d. petic). Est. Cirpa pinza ordinara p. vasele de bucatarie. Bucata de pinza veche aruncata: hirtie facuta din peticĭ.

PÉTICA s. v. carpa.

PETICA s. buleandra cirpa fleandura otreapa zdreantza (pop.) treantza (inv. shi reg.) rantie (reg.) paceaura rufa shuleandra tirfa (Mold. Bucov. shi Transilv.) cirtza (Mold. shi Bucov.) cotreantza (Transilv.) ronghi (inv. in Mold.) felega. (SHterge praful cu o ~.)

PETICA SHtefan (18771904 n. sat Buceshti jud. Galatzi) poet simbolist roman. Versuri remarcabile prin sensibilitatea delicata shi prin universul modern de imagini („Fecioara in alb” „Cand vioarele tacura” „Moartea visurilor” „Cantecul toamnei”); poeme in proza teatru liric („Solii pacii”). Eseuri („Poezia noua” „Transformarea liricei”). Publicistica litera impunand prin modernitate.