CÍRPA cirpe s. f. 1. Bucata de pinza sau de stofa veche; zdreantza. Descopar o cirpa rasucita de culoare caramizie sub gulerul soios al tunicii. SAHIA N. 52. Din sul in sul acu descind Val dupa val mambie SHi iatama k ma desprind... Nu cirpa neagra cum am fost Ci marfa buna shi cu rost: Sint coala de hirtie. ANGHELIOSIF C. M. I 70. ◊ Fig. (Adjectival) Moale. Imi erau picioarele cirpa shi te cuprinsese tristetzea shi rushinea. PAS Z. I 313. 2. Bucata de pinza sau de stofa (de obicei tivita in forma dreptunghiulara etc.) folosita in diverse scopuri. Cirpa de vase. ▭ Prescurile facute din faina alba sint puse in cirpa. SLAVICI N. I 57. ♦ Scutec. A spalat cirpele shi a infashat apoi copilul. ♦ (Rar) Basma tulpan. O shuvitza marunta i scapase de sub cirpa neagra de pe cap. DUMITRIU V. L. 14.