SCUTEC scutece s. n. Bucata de panza de flanela de pichet etc. de obicei dreptunghiulara cu care se infasha sugarii. Cf. bg. skutak.

scutec sn [At: CORESI EV. 503 / V: (irg) ~urt~ ~tic (Pl: ~tice sn shi ~tici sm) (reg) ~teic scurteic / Pl: ~ece / E: ns cf bg скутак] 1 Bucata de panza de flanela de pichet etc. de obicei dreptunghiulara cu care se infasha bebelushii Si: (reg) carpa pelinca rantie. 2 (Ilav) Din ~ece Imediat dupa nashtere. 3 (Ial) Din copilarie. 4 (Pop; ie) A fi lovit cu ~ul A fi smintit zapacit prostanac. 5 (Fig) Faza initziala (de dezvoltare) Si: inceput. 6 (Reg) „TZol”. 7 (Reg) Opreg.

SCÚTEC scutece s. n. Bucata de panza de flanela de pichet etc. de obicei dreptunghiulara cu care se infasha sugarii. Cf. bg. skutak.

SCÚTEC scutece s. n. Bucata de pinza cu care se infashoara copiii sugaci. Copilul dormea in pragul ushii cu capul la umbra shi cu trupushorul strins in scutece scaldat in soare. GALACTION O. I 160. Din scutece copilul Cind plingen sahaidac Te duci shil joci pe bratze. COSHBUC P. I 215. Pe scutecele copilului era o hirtie. NEGRUZZI S. III 282. Varianta: scútic (VLAHUTZA O. A. II 122) s. n.

SCÚTEC ~ce n. Bucata de tzesatura folosita pentru infasharea sugacilor; pelinca. ◊ In ~ce in frageda copilarie. /Orig. nec.

scutec n. bucata patrata de flanela sau de pichet de infashat pruncii. [Tras din scutì].

scútec (vest) shi scútic (est) n. pl. e (pol. skutek efect. ceh. skutek actziune d. vsl. skutŭ invalitoare pulpana canaf d. got. skauts ngerm. schooss pulpana; bg. srb. skut pulpana; ngr. skutt haina). Pelinca cearshaf mic in care se invalesc prunciĭ. Fig. In scutice in prima faza in copilarie.

scurtec sn vz scutec

scuteic sn vz scutec

scutic sn vz scutec

scútec s. n. pl. scútece

scútec s. n. pl. scútece

scutec

scutec ce.

SCÚTEC s. carpa (inv. shi reg.) rantie (Mold. shi Bucov.) pelinca. (~ pentru sugaci.)

SCUTEC s. cirpa (inv. shi reg.) rantie (Mold. shi Bucov.) pelinca. (~ pentru sugaci.)

scútec (ce) s. n. Cirpa pelinca. Mr. scutic „dimie”. Origine indoielnica. Ar putea fi cum se presupune in general sl. skutŭ „poala fusta partea din fatza a unui veshmint femeiesc” (Miklosich Slaw. Elem. 45; Cihac II 335; Tiktin; Conev 83) cf. sb. cr. skut rus. skutatĭ „a infashura” alb. skutinë „imbracaminte” ngr. σϰουτί „imbracaminte”; dar rezultatul din rom. nu se explica formal fiindca ec nu este suf. productiv in rom. (bg. skuták citat de Candrea nu se potriveshte fonetic cu cel rom.). Forma se potriveshte mai bine lat. scuticum scutica folosit in epoca clasica cu sensul de „bici din piele” (cf. San Isidoro V 27 15; Plummer II 26) shi care sa confundat desigur cu urmashii lui cutis cf. lat. cutica „pielitza unui fruct coaja” de unde it. cotica calabr. cútica (Battisti II 1147). Pornind de la *scuticum „curea de piele” sau „piele” sar putea explica shi cuvintul rom.; pentru trecerea semantica de la ideea de „piele” la cea de „tzesatura” cf. scoartza shi pentru der. tosc. scoticare „a se jupui”.